Portile deschise la Silhouette

Azi a fost ultima zi de porti deschise la saloanele Silhouette. Ieri am fost la cel de pe Ana Ipatescu (da, stiu, nu se mai numeste asa dar refuz sa adopt Lascar Catargiu). Salonul arata foarte bine, intr-o cladire veche amenajata superb.

Nu a fost prea multa lume, evenimentul a fost prea putin interactiv, insa gazda, Lili Baadi, o femeie ingrijita pana pana la varful firului de par (nota 10 pentru asa trebuie sa arati atunci cand conduci un salon de infrumusetare), m-a surprins prin optimismul ei aaaaaproape molipsitor.

Am stat de vorba cu Elisabeta Lipa, o doamna inalta, frumoasa si care striga “sanatate” prin toti porii. Imi pare rau ca sunt atate persoane ce au valoare cu adevarat si despre care nu stiu mare lucru. Discutia cu fosta campioana la canotaj m-a umplut de energie.

Am plecat cu zambetul pe buze cu o ploaie mocaneasca enervanta in spate.

Cu drag,

Trenduri si P&G la Geta Voinea

Ieri dimineata a avut loc un eveniment organizat de Procter&Gamble in colaborare cu Geta Voinea la unul dintre saloanele sale, ultimul deschis, cel din Baneasa Mall. Stiam salonul si chiar luasem o carte de vizita in urma cu o saptamana in ideea de a incerca si pe altcineva (stilistii se tradeaza mai greu, fetele stiu).

Lumina excelenta in salon, lume exact atat cat sa nu fie inghesuiala, produsele Wella (pentru care Geta Voinea face reclama dupa cum probabil ca stiti) la rang de cinste, niste gustari excelente: saleuri cu mac sau cascaval si mini prajiturele, toate ti se topeau in gura, imi pare rau ca n-am luat o carte de vizita de la firma de catering.

Ovidiu Buta a vorbit despre trenduri in materie de haine pentru anul acesta, mi-a placut ca s-a uitat din cand in cand in ochii mei, chiar daca nu l-am incurajat (special pentru un mic test) prin limbaj non-verbal, datul aprobator din cap ar fi fost ideal probabil pentru sustinerea discursului.

Geta Voinea a avut o tinuta all black care-i venea foarte bine si am vazut-o pentru prima oara cu parul prins. Elegant, frumos, zambitoare, o gazda minunata. Singura problema este ca a spus cu totul altceva despre tendintele in 2009 decat ceea ce auzisem cu o zi inainte de la Eamonn Boreham. Nu stiu daca este vorba de competitie sau pur si simplu de cultura si tara, insa tind sa merg pe foarfeca lui Eamonn.

Ana-Maria Gorgonetu, make-up artist pentru Max Factor a vorbit despre tendintele in machiaj si ulterior a fost draguta si a avut rabdare sa-mi furnizeze niste informatii de care aveam nevoie pentru un articol. Tot Ana-Maria m-a si fardat, pentru ca dupa discursuri salonul Getei Voinea “a prins glas” de la foehnuri, toti participantii fiind invitati la machiaj si coafat.

Am plecat de la Geta Voinea cu ochii puternic conturati si cu o coada bine tapata insa nu suficient fixata. Alex, unul dintre baietii de la salon a fost atat de dragut sa nu-mi imbacseasca parul, insa munca lui s-a destramat in mai putin de doua ore.

All in all am socializat, am aflat tendinte, am zambit mult si am fumat putin (doar in afara mall-ului). Multumesc P&G si Geta Voinea, m-am simtit excelent (si cum as fi putut sa ma simt altfel?).

Seminar label.m – Toni&Guy

Ieri a fost o zi destul de plina si a inceput cu seminarul label.m (producator al produselor Toni&Guy) de la hotelul Howard Johnson, tinut de Eamonn Boreham si colegul lui italian cu accent latin dar cu “no” britanic, Lorenzo.

A tinut destul de mult (de la 13 pana la 17 aprox) insa nu m-am plictisit, am gasit subiecte interesante, trucuri si tendinte pentru anul acesta in materie de coafuri. S-a fumat atat in sala cat si in afara ei (fumul aroape ca nu s-a simtit, aerisire buna). Observati ca remarc si accentuez acest lucru oriunde merg pentru ca sunt vicioasa, iar pentru mine este greu sa rezist ore fara sa fumez, guilty!

Mancarea de la HJ a fost excelenta si atmosfera placuta, relaxata, un seminar “cu portile deschise” in sensul ca nu am gasit strictetea de la alte evenimente unde trebuie sa ramai priponit in scaun pana la sfarsit.

La final am stat de vorba cu Eamonn Boreham al carui accent, look si rabdare m-au cucerit definitiv. Cand stie, stie. Dexteritatea cu care lucreaza, profesionalismul si faptul ca vorbea atat de degajat in timp ce foehnul aluneca pe parul “in constructie” m-au facut sa ma surprind cu un suras in coltul gurii si sa fiu inca o data geloasa pe cei care au talent si, in cazul lui, care muncesc pentru a-l mentine si/sau dezvolta.

Ma bucur ca am avut prilejul de a cunoaste face2face un stilist care de 10 ani coafeaza modelele la la “London Fashion Week”.

Eamonn, darling, best regards (Londoner’s accent),

Lansare Dorin Negrau

Chiar daca nu le organizez inca, cel putin particip. Despre evenimentele din Bucuresti vorbesc. Aseara la Ion Dacian (Opereta, langa TNB) a avut loc lansarea colectiei CHICkitch ( nu stiu daca “kitch” este voit scris asa sau cineva a uitat un “s”) a cratorului de moda Dorin Negrau (scriu cam in clisee, hmm…).

Desi in general primele randuri sunt rezervate vedetelor (?), de data aceasta presa a avut intaietate, asa ca Monica Columbeanu a stat abia pe randul al treilea. Foarte bine ales spatiul pentru prezentare, intim, bine amenajat.

Inainte si dupa prezentare s-a putut fuma pe holul mare, au fost servite sucuri si cocktailuri cu Finlandia, fructe de padure (naturale!), menta si suc. Toate blitzurile s-au indreptat atat inainte cat si dupa prezentarea de moda catre Monica Columbeanu, de data aceasta imbracata bine, cu o pereche de colanti luciosi, tricou rock prins in talie cu o curea subtire, ghete negre cu toc gros. A copia este bine atunci cand copiezi pe cine trebuie. Mi-a placut, mai ales ca s-a mai ingrasat si si-a mai schimbat stilul.

Am vizitat site-ul creatorului inainte de eveniment si chiar pot spune ca pusesem ochii pe cateva piese din colectiile mai vechi, asa ca aveam asteptari. Din pacate colectia prezentata aseara nu a fost pe gustul meu, in sensul ca nu cred ca as fi purtat mai nimic din ce am vazut.

Rochite largute tip sac, pantalonii scurti din nou la moda, sacouri deloc cambrate, maneci “gogosar”, salopete scurte sau lungi, braurile late care accentueaza talia si nu cred ca vor iesi prea curand din trend, ceva materiale transparente, decolteul nu s-a vazut deloc si cateva piese “pijama style” (daca e si asta un stil)… cam asta am vazut aseara.

Sandalele transparente cu toc semi-gros conic si bareta peste glezne, colorate interesant, le-as fi purtat. Gentile sacosa si plicurile raman si anul acesta, ceea ce nu ma surprinde deloc.

M-am simtit bine, organizatorii au fost placuti si amabili, lumina excelenta, atmosfera putin cam incinsa insa prezentarea nu a durat mult, asa ca reflectoarele n-au deranjat prea tare.

Trebuie sa mentionez machiajul modelelor, baza cat mai alba si buze negre. Frumos, teatral insa nu cat sa-ti ia ochii de la haine. Bravo make-up artistilor si celor ce au venit cu ideea.

Am plecat pe o ploicica marunta pana langa Intercontinental.

Viata in Piso Compartido de Bucuresti

Nu stiu de ce, dar nici nu simt cum trece timpul in noul apartament pe care il voi parasi in curand. Pot sa lucrez, am pofta sa lucrez, spal vasele fara sa-mi fie lene, nu stiu de cate zile sunt aici si nici nu numar, tocmai pentru ca… ma simt bine.

Colegii mei de apartament sunt calmi si imi transmit o energie pozitiva. Lenea colectiva de curatenie, mizeria acceptabila din casa si stilul de viata relaxat ma binedispun. Am ramas sechestrata intr-o zi cand ambii mei “roomies” au plecat si m-au lasat fara chei dar orice se rezolva.

Aproape ca mi-a revenit pofta de scris. Am inceput iar sa fac “scenarii de posturi de bloguri” si sa ma bucur de zilele insorite de primavara precoce. Imi place sa ma uit la catelul cu blana lucioasa care are cotet in curtea blocului, care ma latra cand vin si plec de acasa si care se sperie de mine cand vreau sa-l mangai insa ma asculta cand ii vorbesc.

Am inceput sa citesc din nou si sa las noaptea internetul in voie. Nu mai sunt atat de nervoasa la volan si nu stiu daca toate astea se datoreaza linistii sufletesti pe care mi-o da “piso compartido” de Bucuresti sau zilelor caldute si insorite.

Nu mai sunt atat de stresata si orele au zburat cand am facut acum cateva seri plimbarea Kisselef – Arcul de Triumf – Aviatorilor – Victoriei – Kisselef cu Sandra pe jos. Ma plang mai putin si mai linistit si am mancat mai multe fructe.

Dintr-odata Baneasa nu mi se mai pare la capatul Bucurestiului si nu mi se mai pare imposibil sa ajungi din Baneasa in Pantelimon si inapoi pe timp de zi. Poate ca e apartamentul, poate ca sunt ochelarii mei vechi de soare reparati de Mihai, verisorul Roxanei sau poate ca sunt doar eu. Cert e ca mi-e bine.

Cu drag, din Bucuresti,

Vernisaj 1980

Ieri am fost in atelierul 35 de pe Selari 13. L-am revazut pe Mircea Nicolae, un artist care mi se pare din ce in ce mai interesant pe masura ce aflu mai multe lucruri despre operele (?) sale. Aseara a prezentat expozitia lui Michele Bressan.

Fotografiile merita vazute, motivele pentru care expozitia se numeste 1980 sunt 3. Nu le enumar insa va spun ca expozitia prezinta fetisism in comunism. Sau poate comunism ramas si combinat cu fetisism. Sau poate comunism ramas combinat cu lucruri ce acum au devenit normale, frapanta fiind (frapant poate ca e putin cam mult spus insa folosesc acest cuvant de… amorul artei) doar alaturarea lui 1980 de lucrurile normale noi.

Stau si ma gandesc… Sau mai bine sa nu ma mai gandesc si sa va recomand sa mergeti si sa vedeti. Expozitia tine 3 saptamani, iar saptamana viitoare fotografiile vor fi altele, acelasi artist.

Cu drag,

Sa ne mutam!

Cam de cate ori te poti muta intr-o viata? Intr-un an m-am mutat de… foarte multe ori: Bucuresti-Madrid, Madrid-Madrid-Madrid-Bucuresti-Bucuresti. A venit timpul sa ma mai mut o data… inca o data. De data asta pentru scurt timp cred eu. Este incredibil cum am invatat sa-mi strang toata viata intr-o valiza si cateva pungi in mai putin de doua ore.

Am spus toata viata mea exagerand doar putin pentru ca o mare parte din ea este formata din lucruri. Oricat ar zice oricine ca viata inseamna amintiri, prieteni, muzica, momente bla bla, la toate astea (paranteza: “noi vorbim romaneste“, astea este forma populara a pronumelui demonstrativ acestea) se adauga lucrurile. Lucrurile la randul lor sunt formate din haine, accesorii (ce mama naibii), produse de ingrijire (kilograme mai precis) etc.

Asadar, astazi mi-am facut din nou sarsanaua, am umplut masina, mi-am luat unul dintre cei mai buni prieteni la subtioara – laptopul, si am plecat catinel catre o noua destinatie. De data asta in Bucuresti. Alt cartier, unul de fite, un apartament de vis, de fapt un apartament la care visam de cand m-am intors din Madrid. Un… piso compartido. Adica un apartament in care locuiesc mai multe persoane si in care este o misculatie continua. Un apartament viu.

Este prima mea seara in piso compartido de Bucuresti. Imi urez succes si revin cu povestioare cu si despre “my roomies”.

Si ca sa dau un raspuns, in Baneasa! Smokiiiiiiiiiin!

Cu drag,

Nu am chef

Nu am chef azi si n-am chef in general. Ma simteam datoare sa spun. Compania de net de vis la care sunt abonata si nu platesc pe motiv de “persoana cu cabluri pe balcon” m-a lasat fara internet dinainte de Craciun si pana dupa Anul Nou.

Nu m-a afectat prea tare lipsa de net avand in vedere ca am tot fost plecata. Abia astept sa va povestesc despre Carturesti, despre Revelionul in Venezia si despre Covasna. Pana cand imi revine cheful, va pupa mama.

Cu drag,