Category Archives: Metrou

Bucuresti te iubesc, Bucuresti te urasc

Cum sa incep… Sa incep direct, prin a va spune ca sunt frustrata si frustrarile mele se revarsa, in afara de pe cei dragi, pe orasul pe care atat de mult il iubesc, si pe care il urasc din suflet in ultima vreme. Inteleg schimbarile, faptul ca trebuie sa se construiasca, faptul ca trebuie sa fie izolate termic blocurile, ca trebuie sa suportam mizeria pentru ca este de la natura (?), faptul ca TREBUE, TREBUIE, TREBUIE.

Bine. Ce sa mai fac atunci cand vad ca 1 Mai, cartierul meu minunat, in care traiesc de atata vreme, cartier in care chiriile le bat la fundul gol pe cele din centru, cartier in care ai de toate si, de fapt, nu ai nimic. Pentru ca gasesti orice, in afara de liniste. Titulescu era un bulevard linistit candva. Avea flori pe si lumea se plimba dragut pe trotuare late si curate. Asta era.

Acum. Acum lumea se plimba mai putin dragut printre schelele blocurilor care se tot izoleaza termic de mai bine de… doi ani sa fie? A inceput frumos. Bloc maricel, izolat, curat, pasteluri fine, doua luni maxim de stat cu schelele in cap, rezulta locatari feiciti si mai incalziti. A continuat in stilul “hai sa facem repede multi bani si sa nu ne intereseze prea tare cum”. Tipic, nu-i asa?

Rezultat: schele puse pe mega-blocuri (multe scari in rand), toate odata, evident, inainte de iarna, in ideea ca ce? Ca vor termina inainte sa vina zapada? Nu prea cred. Schelele stau de mai bine de 6 luni si in mod sigur vor mai sta. Doar lucram romaneste, nu-i asa? Mizerie multa, chestii care cad constant, lucruri care se misca noaptea, mai multi caini (parca), senzatii dubioase atunci cand treci pe sub schele. Si la toate acestea, se adauga zgomotul infernal. Nu este tocmai placut sa te trezesti inainte de ora 7, desi ceasul tau suna peste mai bine de o ora, in strigatele de la geam, desi poate ca stai la etajul… 8. Pentru ca Marian a uitat sa ia burghiul de la Gheorghe, care este cu 3 etaje mai jos, si ii da un beep real sau il fluiera. Ah. Mda… si eventual blocul sa fie pipiniu sau de un verde “ma dor dintii”.

Si la toate acestea adauga un pod imens in constructie, care nu are nicio legatura vizuala cu zona, unde picamarele incep de la 8 punct sa functioneze, inclusiv sambata si… duminica. Minunat. Apartamentul meu newyorkez s-a transformat intr-un calvar.

Dar, suficient despre zona mea tampon intre doua lumi care se pare ca, de cand se construieste podul, s-au contopit. Ah, ba nu! Trebuie sa va spun si faptul ca, intr-o seara, iesind de la metru (sa fi fost vreo 7-8 ceasul), ma intampina pe scarile rulante care (surpriza!) nu functionau, doi tipi. Unul isi baga in vena, celalalt il ajuta. Am facut stanga-imprejur usurel, am coborat si am iesit pe Grivita. Nici cand era parcul Kisselef in paragina, acum foarte multi ani, nu se drogau asa… la strada, la lumina. Alte vremuri, alte distractii.

Si pentru ca tot a venit vorba despre distractie, “Romanii nu stiu sa se distreze”. Va suna cunoscut? Parca ati mai vazut asta scris pe undeva? Poate ca pe un banner imens, negru, cu scris alb, pe un bloc mare si gri? Foarte posibil. Cineva a avut o idee… nu stiu cum sa ma exprim dragut si finut, pentru ca primul impuls este sa spun exact ceea ce-mi trece prin minte si nu stiu daca este tocmai potrivit. Aceasta idee. Dar cum sa faci asa ceva? Nu ajunge ca suntem in mizerie de luni, de cand iarna a inceput si a decis ca nu se va mai potoli pana in mai, nu ajung stirile cretine, grevele, salariile micsoarate, distrugerea orasului si transformarea sa intr-un vesnic santier, trebuia sa apara si un afis care sa-ti spuna cat esti de varza. “Romanii nu stiu sa se distreze”.

Cine spune asta? Ah, devin vehementa si imi scapa cuvinte pe care le sterg rapid, dar sper ca puteti citi, macar putin, printre gandurile mele murdare, si sper ca puteti transpune in limbajul vostru cel mai trivial randurile mele.

Ce inseamna ca nu stiu sa se distreze? Care este definitia distractiei? Pentru ca daca este aceea de a cheltui bani in cluburile de vedete din marele nostru oras, da, uite, eu nu stiu sa ma distrez. Daca sa te distrezi inseamna altceva, ce…. Nu-mi pot stapani gandurile. Nu ne distram fiecare altfel? Nu este fiecare grup si fiecare individ diferit? Asa as fi zis. Dar uite ca vine cineva si pune ditamai bannerul pe care scrie raspicat, mare si foarte alb pe foarte mult negru, ca eu nu stiu sa ma distrez. Si nici tu, si nici prietenii tai, in general romanii. Super! Ce mod placut de a-ti incepe, continua, sfarsi sau condimenta ziua – cu un afis incurajator, plin de voie-buna si optimism.

Am citit cu greu site-ul trecut mic, deasupra “sloganului”, m-am revoltat putin si am trecut mai departe. Pana ieri. Cand citesc alt banner si ma hotarasc pe loc ca trebuie sa refulez cumva. Si vai, uite-ma scriind. Banner nou (pentru mine cel putin): “Tinerii romani sunt superficiali”. Poftim? Pe bune ca ai scris asta pe un banner mare de tot? Pe bune? Gata. Nu se mai poate. Cine esti tu, pisi, sa afirmi asa ceva? Ce campanie de marketing sau de ce se doreste ea sa fie este asta? Cert e ca a generat reactii, iar ale mele sunt puternice.

Am retinut site-ul dar nu vreau sa intru. Nu inca. Vreau sa scriu curat, fara sa stiu despre ce este vorba, fara sa fiu influentata in vreun fel. Pentru ca, sincera sa fiu, nu ma intereseaza ce se doreste cu aceasta campanie, cine o face si ce sta in spatele ei. Ma intereseaza doar faptul ca este un mesaj deprimant, pe care oamenii care nu u acces la internet (sa vada, cica, explicatia) nu-l vor intelege decat ca atare si se vor deprima sau vor trece nepasatori, soptindu-si, probabil, in minte, ca da… asa e… sunt superficiali… noi romanii suntem de cacat pana la urma,nu-i asa? Si e bine sa vedem asta scris in fiecare zi, nu care cumva sa uitam. Si nu dar cei care nu au acces la iternet. Ne deprimati pe toti cu negativismele voastre.

Vai, vai, vai, cum suntem. Cum ne-o facem noi cu mana noastra. Si ce ne mai place. N-am mai vazut soarele de secole am impresia, zloata este din ce in ce mai… inalta, problemele par sa se accentueze, si apare si cate un mesaj din acesta, imbucurator, in zonele cu trafic mare. Super! Ce de incurajari!

Inchei in scarba si intru pe site. Nu spun care.
O papusa careia i se pare ciudat sa foloseasca termenul de “papusa” in aceasta scriere. Negru pe alb. Si nu alb pe negru.

Advertisements

5 Comments

Filed under Bucuresti, Hartie Igienica, Metrou

Ay, !madre de dios!

Nu am timp. Jur! Am atatea sa va povestesc… nici macar n-as sti de unde sa incep.

Pe scurt: plecat, mini-concediu, sentimente puternice si confuze, intors, aterizat de urgenta, munca, munca, munca.

Nu azi. Azi nu pot, nu am timp. Curand. Stiu… mereu mint frumos!

Cu drag,
o papusa ruseasca din cele mai mici

Leave a comment

Filed under Bucuresti, Bucurestiul Vechi, Calea Victoriei, Dependenta media, Eveniment, Fashion in Bucharest, Hartie Igienica, La plimbare, Metrou, Romania de azi, Romania de ieri

Barbatii din Romania / viitorii barbati

basarab
Foto

De ceva vreme incoace fac o mini-revolta si incerc sa merg pe jos si cu metroul cat mai mult, evitand masina care ma oboseste, im provoaca draci si stari de umflare a venelor pe gat. Si cum merg eu asa pe jos agale in fiecare zi, observ diverse lucruri interesante.

Astazi eram prin zona Basarab si vad ceva ce nu mi-a fost dat sa vad pana acum. Dar ca sa va mai tin in suspans, trebuie sa delimitez foarte bine aceasta zona a Bucurestiului. Basarab este un fel de tampon intre Gara de Nord si Titulescu – Banu Manta. Un tampon intre saracie, aurolaci, muncitori care apuca fetele de fund pe strada si cealalta parte, nici ea prea bogata, dar per ansamblu cu mult mai mult bun simt (o zona cu bun simt? merge…).

Aceasta zona nu este un cartier sau o strada, este o fasie, este statia de metrou Basarab. Daca sunt pe partea Titulescu, dar inca nu Grivita, animalele inca par oameni. In momentul in care au trecut pasajul lung de vreo 30 de metri si au ajuns in zona Gara Basarab, varcolacii ies la iveala.

Sunt cuminti pana cand trec de pasaj apoi incepe distractia: papuse, ce ti-as face, ce te-as lua, manca-ti-as (evident ca daca vor trebui sa scrie vreodata aceste exclamatii dragute nu vor avea nici macar idee ca exista ceva numit cratima, dar asta este o alta mancare de peste ce nu-si are locul aici).

Buuuuun… N-ar fi nicio problema sa auzi diverse lucruri, desi te apuca durerea de cap indiferent daca-ti sunt adresate tie sau unei alte femei la fel de putin norocoasa. Problema e ca din cand in cand mai pun si mana aceste animale puturoase pe cate vreo fetiscana cu blugi pana (trebuia sa iasa un contrast) sau pe vreo femeie in toata firea cu fusta mai sus de genunchi. Sau… pe orice are “cur si tate”, ca sa ma exprim in termeni cunoscuti si de “dumnealor”.

Am trecut si peste acest of sau “off”, acum sa revenim la povestioara inceputa mult mai sus. Ei bine eram in mijlocul zilei – sa fi fost vreo 2:30 – in aceasta zona-tampon numita Basarab, in partea “rea”, adica trecusem pasajul spre IDM, spre Gara.

Intr-o curte 2 barbati in toata firea, un tanar de vreo 25 de ani si un copil, un baietel de maxim 4 ani. Nimic ciudat pana aici, liniste, soare afara, zi frumoasa de noiembrie numai ca… unul dintre cei doi barbati ii aprindea baietelului de PATRU, PATRU, PATRU, PATRU, PATRU ANI o tigara.

Si acum, ca si atunci, cu greu ma abtin sa nu injur. Nu sunt genul de persoana care sa se bage (si nu “care sa ma bag”, aviz vedetelor si analfabetilor de la televizor) in treaba cuiva. Trec mai departe si incerc sa nu raman afectata de diverse porcarii. Cu toate astea, astazi am ramas inmarmurita. Mai intai mi s-a parut ca nu vedeam bine. Imi dau ochelarii de soare jos (da, incercam eu sa fiu “fashionable” in Basarab), ma uit si vad cum copilul isi aprinde tigara de la bricheta domnului binevoitor care se aplecase sa tina paravan cu mana vantului, nu care cumva sa se stinga tigara copilului.

Intreb absolut impietrita “ce faceti, ii aprindeti copilului o tigara?” Tanarul dragut ce-i insotea pe javrele imputite domni, si el la randul sau o javra imputita un domn, imi raspunde surazand (in timp ce-i iesea dintre dinti “branzica” alba de nespalat) ca “fumeaza de mic”.

Sincera sa fiu, m-am vazut neputincioasa. Am plecat punandu-mi tacticos ochelarii de soare la ochi, dand din cap si in acelasi timp fiind data peste cap. M-am gandit cu telefonul in mana la cine sa sun. Politia… mi-ar fi ras in fata. Protectia Copilului… cand ar fi ajuns si cum as fi demonstrat ca asa a fost? Ce e de facut, ca o iau razna cu lumea asta mizera din orasul asta drogat!!!

6 Comments

Filed under Basarab, Bucuresti, La plimbare, Metrou