Versat. Nu stiu cum mi-a venit in minte, in ultima vreme, cuvantul asta. Sau el m-a gasit pe mine, nu-mi dau seama. Cuvantul care pare sa ma caute are diferite conotatii. Voiam sa-i aflu semnificatia cand scriam in jurnal despre timp si dictionarul mi-a relevat exact insemnatatea lui, cea pe care o banuiam dar asupra careia nu eram complet sigura. Sau despre care voiam sa ma asigur ca nu e a ce suna? “Cu experiență, priceput, competent (într-un anumit domeniu).” Bun, deci conotatie pozitiva, as zice.
Si atunci? De ce, totusi, vine la pachet cu ceva care suna rau cuvantul acesta? Pentru ca, poate, experienta nu este chiar intotdeauna ceva pozitiv. Este, de cele mai multe ori, insa sunt exceptii. Si aceia se numesc versati.
de ce oare are conotatii negative? pentru ca daca am fi vrut sa spunem “priceput” sau “cu experienta” i-am fi spus asa…putem elucubra, de asemenea, si pe marginea cuvantului in sine, care contine si un “vers”, parte a unei strofe, parte a unei poezii, care face apel la o anumita latura sentimentala…un “versat” face intocmai…