Tag Archives: pr

Vizita de presa 2 – Covasna

Am avut un week-end minunat. La propriu. Covasna este, pentru mine, un loc foarte special. Aici am venit impreuna cu bunicii mei multi ani la rand. Mi-ar placea tare mult ca in aceasta vara sa am o saptamana cu mofete si plimbari lungi acolo, alaturi de prietenii mei si de inca cineva care a reusit sa ma supere atat de tare astazi incat incep sa recalculez anumite planuri… singura. Dar sa trecem peste amanunte.

Am plecat in vizita de presa (termen pe care il folosesc de cand ma stiu ca la carte si de care rad colegii mei mai jurnalisti decat mine, care numesc vizita mea de presa “deplasare”. Refuz!). Problema mea cea mare este trezitul devreme. M-am gandit ca voi trece si peste asta si voi dormi linistita in autocar. Singurul lucru pe care nu-l luasem in considerare in acel moment este ca, la ora 6:00, este inca noapte, deci si mai deprimant.

Am reusit sa ma urnesc si sa ajung la Ateneu (punctul de intalnire) la ora stabilita – sambata, 7:30. Uf… La 8 am plecat catre destinatie. Cateva ore mai tarziu ajungeam in Covasna, intr-un decor de vis, cu o vreme de vis – mai cald decat in Bucuresti, soare incredibil si zapada exact cat trebuia.

N-am apucat sa ne instalam bine in camera hotelului Clermont (impreuna cu colega si prietena mea Oana), pentru ca am si fugit la… tratament. Mie mi-a revenit un masaj Sabai, cu pietre vulcanice.

Cand am auzit prima data despre aceste tipuri de terapii m-am gandit ca e frectie la picior de lemn – ce poate sa fie asa de misto la un masaj cu pietre?

Cand am fost in Tenrife, acum doi ani, am adus si cateva pietre vulcanice fine, pe care le pastrez in baie ca decor. Ei bine, cand am inceput masajul mi-am dat seama ca am gresit din nou, pentru ca nu am avut rabdarea sau cel putin curiozitatea sa ma lamuresc in legatura cu masajul cu pietre calde.

Dupa o ora si jumatate in care doamna Irina s-a ocupat de fiecare particica a corpului meu, de la talpi la fata, am uitat de orice grija, de orice stres sau ganduri pe care nu mi le doream prea tare. Trei tipuri de pietre dintre care unele circulare, sferice. Nu pot sa descriu cu exactitate senzatia pentru ca… trebuie sa incercati pentru a intelege. Da, intr-adevar, relaxare totala.

Am plecat cu o senzatie de bine, oarecum ametita de la masaj si m-am intors in camera destul de intunecoasa (din pacate, si, tot din pacate, fara vedere la peisajul superb ardelenesc) unde Oana incerca un somn de dupa-amiaza.

Dupra tratamentul Oanei am plecat la o plimbare lunga pana in centrul Covasnei. Orasul poate parea trist pentru cineva care nu stie cum arata aceasta zona vara. Pe timpul iernii nu sunt turisti, iar localnicii… ii numeri pe degete. Ne-am oprit la o carciuma ieftina, unde atmosfera ne-a dus catre discutii destul de strong despre viata, relatii, prietenii…

Asadar, sambata program de voie. Nu am ce sa le reprosez organizatorilor – cele trei PR-ite de nota 10: Dana, Isa si Ioana. Seara cina delicioasa si, din nou, program de voie. La mine a insemnat somn de pe la 23:30. M-am trezit in mijlocul noptii cu o durere incredibila de cap.

Duminica micul dejun apoi conferinta de presa. BTL ne-a prezentat ultima lor inovatie in materie de beauty: Exilis, un aparat cu doua functii extrem de importante – una, si cea mai interesanta din punctul meu de vedere, care lucreaza in profunzimea stratului de grasime, topind-o. Practic aparatul incalzeste grasimea transformand-o in stare lichida, fara sa distruga celulele. Sper ca am fost destul de pe inteles. Cea de-a doua functie, mai putin interesanta pentru mine personal in acest moment, de intinerire si respectiv tonifiere a pielii.

Prezentarea tinuta de cehul Tomas, desi a durat aproximativ o ora si jumatate, a fost extrem de interesanta si interactiva. Trebuie sa mai precizez ca grupul cu care am fost, colegele mele de la trusturi si publicatii concurente, au avut intrebari pertinente, care au adus sare si piper discursului.

N-am testat aparatul insa una dintre colegele mele de breasla (ador expresia asta a limbajului de lemn jurnalistic) a facut-o si ne-a impartasit impresiile – numai de bine.

Dupa-amiaza un gratar de toata frumusetea, cu muzica lautareasca pe fundal si hore in zapada. Am plecat cu bateriile incarcate catre un Bucuresti nins si trist.

In autocar m-am simtit ca dupa o tabara, cu cantece si foarte multa galagie productiva. Halucinanta poate?

Vorbeam despre PRi astazi si am ajuns la o concluzie cu care toata lumea a fost de acord: iti trebuie stofa. Nu e de ajuns sa iasa totul ca la carte, sa stii teoria perfect, sa stii sa te prefaci. Mai trebuie ceva – un anume tip de personalitate, o anume rabdare si reactii care nu se pot studia, venind la pachet cu tipul de personalitate despre care vorbeam.

Fetele care au organizat deplasarea (sic!) au avut ce a trebuit.
Nu pot decat sa le multumesc pentru ca m-au readus la Covasna si sa le multumesc pentru faptul ca, si datorita lor, m-am relaxat si m-am simtit minunat. Si, in plus, am fost cu Oana. As mai avea de povestit insa ma opresc aici si ma intorc la alte scrieri.

Cu drag,
o papusa ruseasca foarte rar relaxata

Advertisements

2 Comments

Filed under Dependenta media, Eveniment, La plimbare, Romania de azi, Romania de ieri

Ei dragii babei…

Multe se intamplara de cand nu mai vorbiram…
S-o luam in ordine (sau pe cat pot la ora asta…)

A fost Noaptea Alba a Galeriilor. Vernisaj la Mircea Nicolae.
A fost Street Delivery. Fetele s-au descurcat de minune.
A fost o saptamana foarte plina, cu aparitii in presa online si cu 3 evenimente. Sa le iau unul cate unul sau sa trec peste tot ce inseamna munca si sa trec la partea cea mai placuta a saptamanii?

Sa trec! Vineri seara am iesit. Si am ajuns pana la urma in… Vama. Cu 3 oameni cu care am putut sa port niste conversatii jurnalism vs. PR asa cum imi plac cel mai mult mie, cu care am putut sa vorbesc lejer si rapid in acelasi timp, cu care am ras si alaturi de care m-am simtit excelent.

Tocmai cand ma lovise o melodie si ma gandeam “ce frumos ar fi acum sa fim la mare”… vine cineva cu ideea perfecta: “hai sa vedem rasaritul pe plaja”. Zis si facut.

Si inca ma ustura nasul, si inca miroase a mare…

2 Comments

Filed under Bucuresti, Eveniment, La plimbare, Targ, Vernisaj

Hala Hollywood citit spanioleste sau Manichiura Jessica

jessica-first-lady-of-nails

Azi. In sfarsit incep cu “azi”. Reusesc sa scriu azi. Am avut doua zile extra-pline si superbe. Mai rar asa o avalansa. E de bine. Azi am fost la Om Shanti Spa & Wellness, undeva in Cartierul Francez. Un SPA la care in cazul in care nu-mi gasesc un sponsor extra potent din punct de vedere financiar (pe care insa nu-l caut), nu voi avea resurse sa merg.

Am ajuns, m-am reintalnit cu cateva jurnaliste pe care le cunosteam, am socializat si am vizitat centrul de relaxare si infrumusetare. Desi nu era curent (se intampla si la case mai mari, nu-i asa?), am vazut suficient cat sa estimez niste preturi si sa-mi formez cateva pareri. Cinci stele. Curat. Frumos. Profi. Primitor. Relaxant. Imbietor… tare imbietor.

Am ascultat-o pe Jessica “The First Lady of Nails” care m-a cucerit definitiv cu accentul ei romanesc in americana si cu accentul american in romana, cu puterea extraordinara de a fi (si nu doar parea) naturala, cu imaginea impecabila si cu optimismul, increderea si charisma debordante. Frumos. M-am simtit in largul meu, am vazut-o facandu-i unghiile unei cantarete pe care n-o cunosc, n-am mai vazut-o/auzit-o/nimic-o niciodata (romanca). Am invatat cateva tipsuri excelente si am ascultat povesti de viata care ar pune pe ganduri pe oricine.

Mi-a placut cum numeste “pravalie” salonul de manichiura de cinci stele plus pe care Jessica il are in Los Angeles si caruia ii calca pragul numai nume gen Demi Moore, Madonna, Tyra Banks, Scarlett Johansson si… multe, multe altele. M-a impresionat cand ne-a spus ca in “pravalie” lucreaza in marea majoritate romance, cateva armence si rusoaice si doar vreo 2 americance.

Desi mi-am propus sa scriu in general punctual despre evenimentele la care merg, Jessica este nu doar un personaj si o personalitate, ci un om, o romanca despre care merita sa vorbesti, indiferent de context. Am zis.

Evenimentul a avut cateva greselute (nu putem fi perfecti) cum ar fi lipsa scaunelor – s-a rezolvat rapid, disparitia PR-ilor din peisaj aproape de finalul evenimentului cand lumea vrea sa-si ia “la revedere”, sedinta de manichiura putin prea lunga pentru rabdarea si timpul invitatelor si invitatilor, s-a terminat apa plata!

Dupa mai bine de doua ore de stat pe bara, am iesit, am dat cele 40 de telefoane urgente si mi-am aprins si mai urgent o tigara pe care nici n-am simtit-o. Daca in general fumez de placere, cred ca acesta era momentul in care simteam o nevoie acuta de nicotina.

Am umplut masina de fete, am ras cu gagicile de la Edipresse pana la Victoriei cand fiecare a plecat in redactia sa, respectiv biroul. Acum reusesc in sfarsit sa scriu “azi”. Azi am o zi minunata care va continua la fel de minunat, mai ales daca nu ma vor mai strange putin enervant pantofii mei turcoaz.

Cu mare drag,

6 Comments

Filed under Bucuresti, Calea Victoriei, Dependenta media, Eveniment, Fashion in Bucharest, Shopping in Bucharest

Evenimentul ECO – “fashionable”

Saptamana trecuta am fost la Cafepedia din Romana la un eveniment ECO. Ar fi interesat ca la un moment dat sa vorbesc si despre aceasta cafenea necunoscuta pana acum cateva luni, despre strategia ei de promovare, cum a fost de fapt promovata si a ajuns acum sa promoveze.

Dar sa nu ne pierdem in detalii si sa revenim la oitele noastre. De fiecare data cand aud/citesc ECO mi se zbarleste paru-n cap. Nu cred ca este altceva decat o noua inventie pentru a vinde. De fapt sigur asta e. Ce sa-ti povestesc, castravetii de la mamaia sunt ECO. Oh, mirific! Nu stiu cum am trait pana acum fara aceasta informatie. Am mers cam indoita la eveniment, cu speranta ca imi iese de o stire si mai ales ca… voi face putin networking. Facut!

Am ajuns, mi-am instalat capa de blana pe spatarul unui scaun (ca de, eveniment ECO, haine ECO – adevarul e ca mi-am dat seama de mica gafa vestimentara abia dupa ce plecasem de acasa), mi-am comandat un Pepsi Max – 8 lei, mi-am aprins o tigara (din nou ECO, din frunze uscate natural) si am inceput sa scriu.

PRii stiletto.ro m-au abordat rapid vazandu-ma singurica. Frumos. Una dintre fete este mai actrita decat cealalta si zambetul nu este fals remarcabil pentru cineva cu ochiul relativ format. Stiu ca voi fi acuzata din nou de cel putin una dintre prietenele mele ca scriu prea alambicat insa aici ma pot desfasura din plin, fara public-tinta si fara restrictii impuse sau autocenzuri.

Am facut schimb de numere de telefon dupa care finut m-au “pasat” la Cezar, initiatorul “Nu fi pungas!”. Cele 10 minute alaturi de el au fost o incantare. Mi-a explicat tot felul de lucruri care la inceput sunau cel putin chimic pentru mine, mi-a zambit si mi-a dat o carte de vizita alb-negru cu diacritice.

Cafepedia are 3 nivele utilizabile pentru public: parter, unu si doi. Evenimentul s-a tinut in ultimul. Intr-una dintre camere erau cateva fete care te invatau sa transformi o esarfa in plasa de cumparaturi si alte lucrusoare dragute la care ma uitam cu blana-n mana.

Am fost binedispusa. Toate bune si frumoase. Dupa doua zile am cerut fotografii de la eveniment pentru a le putea publica. A treia zi inca niciun raspuns. Am sunat la ambele numere de telefon ale organizatoarelor. Nu m-au sunat inapoi nici pana-n ziua de azi. Poate data viitoare…

Cu drag,

5 Comments

Filed under Bucuresti, Eveniment, Fashion in Bucharest, Romana

Si luni, si marti, si miercuri, si miercuri, si miercuri

Ieri am avut o zi plina 100%, asa cum imi plac mie toate zilele saptamanii si asa cum sunt cam toate zilele mele de cateva luni incoace. Dupa munca de birou care devine din ce in ce mai solicitanta si mai misto, am fost la un eveniment TONICA. Am ascultat cumintica tot ce au avut de spus sponsorii – Kandia si Panasonic si specialistii.

Ca de obicei, agenduta in mana, contacte, contacte, contacte. Andreaa, PR-ul Tonica, desi o tipa fara experienta, s-a comportat exemplar si a fost o gazda minunata. Imbracata profi, fardata misto, buricul acoperit, discurs bine pus la punct. A stiut cand sa intrerupa si in ce fel, s-a descurcat de minune.

Dupa Chianti Cafe (Titulescu) am mers la Cuando pentru a o cunoaste pe Cristina, PR la o companie de muzica. Schimb de numere de telefon, socializare cu un editor de la Joy si drum in viata.

Am ajuns la Dany tarziu, am stat pana si mai tarziu, am vorbit tot despre munca, am vazut o noua strategie de marketing pe care au adus-o in Romania Alexandru Minca si Cezar Dimache, doi tipi de care cu siguranta veti mai auzi (cei interesati de marketing). Am ajuns acasa obosita moarta, m-am trantit in pat si am visat numai strategii de PR si organizare de evenimente, sali si parteneriate.

M-am trezit cu gandul la ce trebuie sa fac azi si ca trebuie sa incep sa ma organizez mai bine. Am ajuns la birou. O noua zi incepe.

Cu drag,

5 Comments

Filed under Bucuresti, Calea Victoriei, Dependenta media, Eveniment, Fashion in Bucharest, Piata Universitatii

Cartea care nu m-a trecut prin facultate

relatiile-eficiente-cu-mass-media

Aseara am terminat de citit o carte absolut GENIALA. Cand pun mana pe o carte buna e sarbatoare. Am mancat primul capitol pe nerasuflate. Imi venea sa o pup pe Alison Theaker. Daca citeam in ’98 cartea, atunci cand au fost facute studiile despre media de toate felurile, probabil ca as fi zis “mda…”. Si la data aceea oricum nu cred ca as fi inteles nimic. Citind-o acum, mi-am dat seama ca tot ce a zis femeia asta mult prea desteapta s-a adeverit. Cuvant cu cuvant.

Am luat cartea “Relatiile eficiente cu mass media” de la Libraria Eminescu, librarie unde gasesti carti extrem de misto si unde am lasat si ultimii bani pe “Eticheta si Protocol” de Mariana Mion Pop. Cea din urma costa 40 lei si abia astept sa am timp s-o rasfoiesc. “Relatiile eficiente cu mass media” a costat 17,51 lei, prea putin (dar totusi spre fericirea mea) pentru o carte atat de buna.

Nu-mi vine sa cred ca am trecut prin Facultatea de Jurnalism si ca aceasta carte nu mi-a trecut prin mana decat sub forma de fragmente de prin manuale. Cineva n-avea interes sa ne-o recomande. Probabil pentru ca nu este de la editura Xulete cu care lucreaza profesorii…

Desi am mai gasit fragmente din Relatiile eficiente, cartea merita citita integral. Fara mii de carti la bibliografie, o lucrare scrisa de 3 britanici (cred) – Alison Theaker, Michael Bland, David Wragg, curat, frumos, cu niste anticipari istorice incredibile. Usor de citit si inteles, oricine vrea sa invete sau sa-si consolideze cunostinte despre jurnalism in primul rand si PR in al doilea, o va citi cu placere.

Traducerea lui Nicu Pana este de exceptie. Notele si prefata sunt excelente. Mi-ar placea sa vad o reeditare actualizata insa si mai tare mi-ar placea sa o aud pe Alison Theaker vorbind.

Si pentru ca am adus vorba de traducatori, am incercat si “Modele ale Comunicarii” de Denis McQuail si Sven Windhal, tradusa de Paul Dobrescu. Sunt convinsa 100% ca aceasta carte este net mai usor de citit in engleza. Traducerea este incredibil de greoaie, pana intr-acolo incat folosirea cuvantului “comunicare” mi se pare la misto. Cu parere de rau, o carte buna devenita aproape neinteligibila, la modul ca mi-am pierdut concentrarea si am ajuns sa citesc aceeasi fraza de cate patru ori pentru ca mintea imi zbura departe. Am ajuns pe la pagina 70 si am renuntat cu parere de rau.

Asadar, lectura de week-end sau de metrou: “Relatiile eficiente cu mass media”. Frumos!

Cu drag,

4 Comments

Filed under Bucuresti, Dependenta media, Romania de azi, Romania de ieri

La Scena – deschisa

Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme am parte numai de evenimente. De cele organizate, slava Domnului! Alalteieri m-am intalnit cu Oana pentru a discuta o strategie de PR.

Oana, fata frumoasa m-a luat de acasa (vai, m-am facut si poeta) si m-a dus in “La Scena” (zona Unirii). Cunosteam barul, nu prea-mi place pentru ca este putin impersonal si friguros pe timp de iarna.

Am intrat si m-am trezit cu Moni fata-n fata. Expozitie de pictura. Cred. Mersesem acolo pentru a discuta, daca mai e si ceva de vazut, cu atat mai bine. Din cauza lenei care ma apasa, dupa un scurt Google search fara rezultate am renuntat sa vad despre cine e vorba, mai ales ca tablourile nu erau tocmai pe gustul meu primitiv.

Am evitat sa ma uit la Monica Columbeanu insa am aruncat un ochi si nu mi-a placut cum era imbracata. Mai are timp sa invete si dupa cum am spus, uneori mai greseste bine.

Asadar dragii mei, daca mergeti in “La Scena” veti gasi o mini-expozitie cu tablouri puse cam alandala, despre care nu stiu nimic, cu care nu am fotografii si care banuiesc ca nu a fost promovata.

Cam atat din Bucurestiul de alalteieri care m-a obosit pana peste masura si care m-a bagat in pat abia pe la 2.

Completare: ieri am dormit de pranz-seara. Am visat-o pe Monica Columbeanu si m-am trezit brusc din somn pentru ca imi suna telefonul, insa cu un sentiment de cozy, ca si cand as fi cunoscut-o indeaproape. Elena, cum era cu semnificatia viselor?

4 Comments

Filed under Arta Contemporana, Bucuresti, Eveniment, Fashion in Bucharest, Vernisaj