Ei dragii babei…

Multe se intamplara de cand nu mai vorbiram…
S-o luam in ordine (sau pe cat pot la ora asta…)

A fost Noaptea Alba a Galeriilor. Vernisaj la Mircea Nicolae.
A fost Street Delivery. Fetele s-au descurcat de minune.
A fost o saptamana foarte plina, cu aparitii in presa online si cu 3 evenimente. Sa le iau unul cate unul sau sa trec peste tot ce inseamna munca si sa trec la partea cea mai placuta a saptamanii?

Sa trec! Vineri seara am iesit. Si am ajuns pana la urma in… Vama. Cu 3 oameni cu care am putut sa port niste conversatii jurnalism vs. PR asa cum imi plac cel mai mult mie, cu care am putut sa vorbesc lejer si rapid in acelasi timp, cu care am ras si alaturi de care m-am simtit excelent.

Tocmai cand ma lovise o melodie si ma gandeam “ce frumos ar fi acum sa fim la mare”… vine cineva cu ideea perfecta: “hai sa vedem rasaritul pe plaja”. Zis si facut.

Si inca ma ustura nasul, si inca miroase a mare…

ChouChou cu drag

Maine, sambata si poimaine, duminica, ne vedem la Street Delivery, intre Carturestiul din Romana si Gradina Icoanei. ChouChou merge la cel de-al doilea targ. Nu pot decat sa ma bucur enorm pentru ca vad ca treaba merge, desi uneori pare ca greu, din punctul meu de vedere inaintam fara prea multe obstacole, ceea ce nu poate decat sa ma entuziasmeze si mai tare.

Mi-e greu uneori sa ma diferentiez de latura de PR si sa scriu… din suflet, insa voi incerca sa nu fac aceasta scriere sa semene cu un comunicat de presa. Abia astept targul si vad cum ChouChou creste sub ochii mei.

Bebelusul meu de PR, asa cum l-am denumit se face din ce in ce mai mare, incet dar sigur. Maine voi sarbatori zambind si urmarind mai mult sau mai putin din umbra vanzarea.

Nu pot decat sa urez ChouChou vanzare buna, sa-i spun ca ii sunt alaturi, si sa ii transmit toata dragostea mea profesionala si… din inima.

Va astept sa vedeti cei mai frumosi pantofi, alaturi de cele mai dragute fete.

Cu mare drag,

Undo 90 – din nou la teatru

Ieri am iesit prin oras intr-o caldura ne nedescris, dar cu ceva chef de viata. Ne-am oprit in Green Hours. Cred ca imi place din ce in ce mai mult terasa asta, a devenit un fel de „La Motoare” de anul trecut.

Am luat o carafa de vin rosu (proasta idee pe caldurile care erau) si am discutat vrute si nevrute. Nu mai fusesem de ceva timp la tearu, asa ca aveam chef sa vad o piesa. Tocmai bine, la Green Hours stiam ca se joaca destul de des cate ceva.

La fix! Dupa cele doua pahare de vin putin ametitor am coborat catre bar, am platit biletul – 15 lei si am intrat sa vedem… ceva. Habar n-aveam cum se numea piesa, cine avea sa joace, niciun detaliu. Am aflat de la o doamna draguta: „Undo 90”.

Pe scena au intrat Andreea Bibiri si Cosmin Selesi care, timp de aproximativ o ora, au facut o comedie excelenta, bazata pe un scenariu american modernist. Desi un spatiu neconventional, luminile au fost excelent puse la punct, decorul foarte potrivit iar actorilor nu le puteai reprosa nimic.

Am ras si am plecat tare multumita de o seara la… „teatru” neasteptat de reusita. Abia astept piesa din Laptarie, la care sper sa ajungem cat de curand.

Timp de o ora n-am simtit nevoia sa ma uit la ceas si m-am deconectat de realitate. Am plecat agale pe jos si am incheiat seara la un ceai si multe tigari in parcul Kisselef.

Cu drag,

Prezentarea de moda LTU

Dragii mei,

Ieri am fost la o prezentare de moda. Dupa cum v-am obisnuit deja, o sa comentez mai putin (sau deloc) produsul si ma voi axa pe eveniment.

Inca de la primirea invitatiei mi-am pus cateva semne de intrebare: IOR? Cand aud de acest parc, in minte imi vin numai franturi de adolescenta, Puya, La Familia, Salajan, Balta Alba, Titan, baietasi de cartieeeeer. Ce sa caute o prezentare de moda intr-un parc renumit a fi “de cartier”?

Mi-am luat inima-n dinti, plicul sub cot, am inaugurat o pereche de tocuri si am pornit agale (mult prea agale din cauza celui care conducea) catre Pantelimon-Dristor-Titan.

Trebuie sa recunosc ca am colindat ceva pana cand am gasit ACEA parte a parcului unde avea sa aiba loc prezentarea. De la masina si pana la locul evenimentului mi-au auzit urechile diverse lucruri “dragute” pe care n-am reusit sa le ignor, asa ca am ajuns putin bulversata si cu creierul cam murdar.

Este intr-adevar penibil sa mergi prin parc in tocuri, insa la fel de penibil este sa mergi in tenesi la o prezentare de moda. Ce alegi? Am ajuns, BGS-ul mi-a facut politicos loc si am coborat rapid catre scena. Muzica pe care s-a desfasurat prezentarea Liliana Turoiu Udrea a fost dementiala: toata “extrasa” de la petrecerile Sensation White, la care imi doresc atat de tare sa merg.

Destul de show (?), manechinele… cam neprofesioniste ca sa nu intru in detalii.

Nu am inteles alegerea locatiei, sunt atatea parcuri in Bucuresti, as fi ales oricand Kisseleff in detrimentul IOR, nu din punct de vedere al frumusetii locului (IOR este un parc intr-adevar frumos), ci din punct de vedere al locatiei si locurilor de parcare implicit, dar mai ales al oamenilor.

Seara s-a terminat intr-o nota care mi-a lasat un gust amar, cu pocirea numelor de catre prezentator si cu comentariile de rigoare primite pana la masina uneia dintre stilistele cu care eram. Iar… in acceptiunea mea, dupa o prezentare de moda este binevenit un cocktail, e pacat de timpul alocat alegerii hainelor de catre fiecare invitat si aranjarii. Printre persoanele cunoscute care, banuiesc, trebuiau sa fie cireasa de pe tort, s-au numarat Carmen Bruma, zambitoare si draguta, si Monica Davidescu, frumusica-foc.

In sfarsit am gasit bunavointa si cheful sa scriu, asa ca, fanul meu, cu siguranta esti mai fericita acum.

Sa nu uit! Esential! Nu exista niciun loc unde cineva care facea pe el (eu) s-ar fi putut usura. Am strans din dinti si m-am foit ca o fetita de gradinita timp de DOUA ORE!!!

Cu drag pana data viitoare (care sper sa fie cat de curand),

Papusa Ruseasca