Targ de ceva la Carturesti

Sambata am fost la un targ la Carturesti. 10 lei intrarea. Hmm… N-as fi mers daca nu aveam un interes precis: sa aflu de catre cine a fost organizat si cand/daca/unde va fi organizat urmatorul targ de catre aceasta persoana.

M-am uitat la lucrusoare, mi-am luat o pereche de cercei draguti, am purtat o conversatie misto cu Monica de la evintage si am baut un ceai bun.

Deja nu mai pot comenta pentru ca, din pacate, aceste targuri nu se prea diferentiaza unele de altele. Putine sunt evenimentele care chiar au ceva de spus. In general vin aceleasi persoane – la expozanti ma refer, locatiile sunt asemanatoare sau chiar aceleasi, taxa de intrare ma enerveaza la culme, mi se pare mult prea mare pentru importanta targului (vezi Romexpo, targuri mult mai mari, taxa in medie 4 lei).

Tot sambata a mai avut loc un targ la Hanul cu Tei. Mai sus aveti bannerul. Nu inteleg legatura dintre fond si vintage si nu prea inteleg nimic din concept dar… daca lor le-a placut…

Revenind,
Ma bucur ca in Carturesti se organizeaza tot felul de chestii misto insa trebuie sa recunosc: abia astept lansarea “Lizoancei” scrisa de Doina Rusti, care va avea loc tot la Carturesti, pe 26 martie si mai ales abia astept sa citesc cartea.

Cu drag,

La Scena – deschisa

Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme am parte numai de evenimente. De cele organizate, slava Domnului! Alalteieri m-am intalnit cu Oana pentru a discuta o strategie de PR.

Oana, fata frumoasa m-a luat de acasa (vai, m-am facut si poeta) si m-a dus in “La Scena” (zona Unirii). Cunosteam barul, nu prea-mi place pentru ca este putin impersonal si friguros pe timp de iarna.

Am intrat si m-am trezit cu Moni fata-n fata. Expozitie de pictura. Cred. Mersesem acolo pentru a discuta, daca mai e si ceva de vazut, cu atat mai bine. Din cauza lenei care ma apasa, dupa un scurt Google search fara rezultate am renuntat sa vad despre cine e vorba, mai ales ca tablourile nu erau tocmai pe gustul meu primitiv.

Am evitat sa ma uit la Monica Columbeanu insa am aruncat un ochi si nu mi-a placut cum era imbracata. Mai are timp sa invete si dupa cum am spus, uneori mai greseste bine.

Asadar dragii mei, daca mergeti in “La Scena” veti gasi o mini-expozitie cu tablouri puse cam alandala, despre care nu stiu nimic, cu care nu am fotografii si care banuiesc ca nu a fost promovata.

Cam atat din Bucurestiul de alalteieri care m-a obosit pana peste masura si care m-a bagat in pat abia pe la 2.

Completare: ieri am dormit de pranz-seara. Am visat-o pe Monica Columbeanu si m-am trezit brusc din somn pentru ca imi suna telefonul, insa cu un sentiment de cozy, ca si cand as fi cunoscut-o indeaproape. Elena, cum era cu semnificatia viselor?

Targ de cristaluri la Muzeul Geologic

Muzeul Geologic reuseste sa ma surprinda in mod placut si sa ma dezamageasca in acelasi timp de nenumarate ori. Placut surprinsa: terasa frumoasa si linistita pe timp de vara, bar relaxant si seri de teatru pe vreme friguroasa, expozitie cu vanzare de diverse bijuterii cu pietre semipretioase sau imitatii la primul etaj. Neplacut: toaleta in muzeu departe de bar si foarte departe de terasa. Soriceii zburda astfel incat aproape ca faci pe tine pana cand traversezi gradina pentru a ajunge la toaleta din muzeu, barul nu are un program fix si poti sa ai surpriza ca la ora 19:00 sa fie deja inchis etc.

Asadar, este o zona-muzeu (deja si-a depasit atributiile de simplu muzeu) cu suisuri si coborasuri, mereu surprinzatoare, asa cum este intreaga Romanie (simply surprising, nu-i asa?). De Mos Nicolae (mdea…) a avut loc un asa-zis targ de cristaluri. Spun asa-zis pentru ca expozantii erau aceiasi care vand zi de zi la etaj, numai ca acum se mutasera tarabelele la parter, sa fie mai in vazut lumii. Intrarea 6 lei, 3 lei pentru studenti & co. Nu facea banii, clar!

Au fost si cativa expozanti din afara muzeului, mi-a atras atentia munca unui tanar constand in bijuterii de piele incrustata cu pietre semipretioase. Mi-a placut in mod deosebit o bratara neagra cu perle albe neslefuite, de cultura. 60 lei.

Restul expozantilor prezentau marfuri asemanatoare, cristaluri inutile (pentru mine cel putin), pomisori kitschosi cu pietricele spanzurate de ramuri aurii, pietre tamaduitoare si pietre pentru zodii (?), cercei si inele cu pietre dragutele dar urat montate pe fiare intortocheate si tinichele lucitoare.

Nota 6 targului de la Muzeul Geologic pentru pretul mare al biletului (comparativ cu cel de la MTR, targ incomparabil), aceiasi putini expozanti, insa bravo pentru initiativa si readucerea muzeelor in atentie. Si la mai mare!

Cu drag,

Vernisaj Zahar / Pamant / Parizer

Sambata a fost o zi plina in Bucuresti. Seara am participat la un vernisaj intr-o sufragerie de bloc. Ador evenimentele de acest fel pentru ca mereu ai de invatat si cunosti (sau doar vezi) personaje (si nu doar persoane).

Am avut norocul sa pot intra in aceasta sufragerie si sa pot sa-mi satisfac curiozitatea dar in acelasi timp sa ma contrazic: si in Bucuresti poti gasi astfel de… sa le spun reprezentatii? Trebuie doar sa vrei, sa cauti si mereu gasesti.

Intreaga idee mi s-a parut extrem de interesanta si am vrut sa vad colectia (daca poate fi numita asa) pe viu.

Gazada a fost primitoare si deschisa. Precizez ca nu cunosteam pe nimeni de acolo (nici pe gazda) si desi eram intruse oarecum eu una m-am simtit excelent. Arta contemporana ma fascineaza si regret ca nu stiu mai multe despre ea. Insa… vreau sa stiu, vreau sa vad dedesubturi (si nu in sensul de desuuri), vreau sa cunosc oamenii care fac arta contemporana si vreau sa fiu la curent cu evolutia sa, cel putin in Bucuresti daca in alta parte nu se poate deocamdata.

Ei bine, in scurt timp sufrageria de bloc s-a umplut si Masa Tacerii inconjurata de zumzete a inceput sa fie construita… din parizer. Imi pare rau ca nu am inteles de ce a fost construita aceasta Masa a Tacerii… De ce pe langa borcanasele cu pamant romanesc si acadelele in forma de harta Romaniei a aparut si aceasta Masa…

Poate voi primi, mai devreme sau mai tarziu, un raspuns. Sau poate ca trebuia deja sa stiu. Obiectele s-au impartit fericitilor castigatori care au avut ocazia sa suga Romania si sa puna la camara un borcan cu “pamant romanesc, productie 2008”.