Tess d’Urberville, de Thomas Hardy

Parca aceasta carte nu vrea sa scriu despre ea. Cred ca simte ca nu mi-a placut. Fiecare lucru este bine sa fie facut la varsta potrivita, iar eu am citit muuuuuuult prea tarziu romanul lui Hardy.

Dupa ce m-am zbatut cu cele 523 de pagini am inchis cartea si m-am gandit “ok, nu mi-a placut, dar daca am stat atat sa o citesc, macar sa scriu cateva randuri despre ea pot”. Abia acum reusesc sa ma organizez si sa notez pe marginea romanului mult prea stufos, cu mult prea multe descrieri atat de lungi si plictisitoare pe gustul meu.

Poate ca la 15-16 ani, cand ar fi trebuit – cel mai tarziu – sa citesc “Tess”, as fi avut alta parere.

Dar inainte sa va rezum scurt sutele de pagini, care mi-au parut interminabile, vreau sa va vorbesc despre “Unica”. In revista “Unica”, numarul de septembrie, am gasit la pagina 44 cateva randuri revelatoare. Desi este vorba despre un numar 3D, de colectie, recunosc cu mana pe inima ca am rupt aceasta pagina pentru ca o vreau mai aproape. Motivul este urmatorul citat:
“Cititul iti deschide un al treilea ochi, spunea Vladimir Nabokov intr-un eseu. Acest ochi te familiarizeaza cu lumi imaginare care nu sunt ale tale, dar pe care mintea ta le strabate in libertate. Cititul este o arta. Cine ajunge sa o practice se vindeca de singuratate. Pentru a deprinde arta cititului e nevoie de exercitiu si de rabdare. De pauza si de reflectie, de seriozitate si profunzime. Iar bucuria cititului te recompenseaza pentru tot felul de inconveniente si frustrari din viata cotidiana.”

Ca sa vezi. Mai are rost sa comentez vreuna dintre propozitiile cu care deschide Mihaela Dima articolul cu titlul “Arta cititului”?

Ma intorc la Tess, personajul principal al romanului cu acelasi nume, frumoasa, atat de frumoasa incat Hardy o aminteste prea des si, pe alocuri, redundant si inutil. Un roman tocmai bun de citit la inceputul adolescentei, preferabil in engleza, cu o actiune mai statica decat as fi crezut ca se poate descrie.

O poveste de dragoste din alte vremuri, cu influenta pregnanta si nefasta a regulilor societatii, petrecuta in Anglia victoriana cu ferme si pasuni intinse – si descrise cu maximum de detaliu posibil, viata unei fete frumoase care ajunge catre un final care nu mi-a placut. Desi prefer cartile cu final trist, de data aceasta finalul nu mi s-a parut a se potrivi. Poate ca romanele scrise de englezi nu sunt printre preferatele mele sau poate ca am citit romanele nepotrivite.

Am lecturat “Tess d’Urberville” pana la final doar pentru a mai bifa o carte. Nu stiu daca-mi pare rau ca am citit-o pana la ultima pagina desi nu mi-a placut.

Citesc mereu cu post-it-urile langa mine, pentru ca de fiecare data notez lucruri si paragrafe care m-au atins. De acesta data, in 523 de pagini, nu am surprins decat un singur paragraf, cel care m-a dus cu gandul la iarna, deci probabil ca m-au impresionat randurile si din cauza gandului la apropierea anotimpului pe care vreau sa-l tin cat mai departe si care ma infricoseaza usor:
“Apoi, intr-o zi, aerul capata o calitate neobisnuita, fiind invadat de o umezeala care nu era ploaie si de un fel de frig care nu era ger. Atmosfera iti ingheta ochii, iti dadea dureri de cap si-ti ajungea pana la oase, atingand mai degraba maduva decat suprafata pielii. Oamenii stiau ca asta inseamna ninsoare si intr-adevar, la caderea noptii, incepu sa ninga.”

Nici macar nu stiu ce sa va mai spun despre acest roman care are o actiune atat de simplista si totusi atat de stufos dezvoltata din cuvinte. Pot sa va spun ca, daca nu ati facut-o pana acum, nu stiu daca este bine sa va apucati de “Tess”. Poate doar amatorii de caracterizari foarte lungi si descrieri si mai lungi sa aprecieze, la o varsta inaintata, romanul lui Hardy.

Hai ca am bifat-o si pe asta. Inca ma gandesc ce carte sa incep, n-as vrea sa iau un roman de la capat si sa ajung la jumatatea sa gandindu-ma “hai, daca tot am ajuns pana aici, il termin”.

O papusa care citeste, uneori, si ceea ce nu e pe sufletul ei

Advertisements

5 Comments

Filed under Carti

5 responses to “Tess d’Urberville, de Thomas Hardy

  1. corina

    daca verei sa bifezi inca o carte .. capodopera a literaturii.. ( daca n-ai citit-o ) Muntele Vrajit de Thomas Mann. :)).. prea multe detalii ..??!!? 800 de pagini despre viata unuia la un sanatoriu.. + mii de cugetari despre lume, viata, moarte, stele, bilologie, anatomie etc.. :D.. cine reuseste sa termine cartea este un erou! eu mai am 200 de pg.. am inceput-o anul trecut.. si de atunci am mai citit alte cateva zeci.. my bad!!promit sa ma intorc la ea.. intr-o zi!!

    am citit Tess in facultate.. hmm.. bine ca exista Hallmark.. altfel o uitam de mult!..

    cori

  2. Da, Tess – filmul l-as vedea.

    Iar despre Muntele Vrajit, daca asa ti-s cuvintele, la fel de rapizi vor fi si pasii mei in fuga de ea.

    Ce ma bucur ca-mi scrii 🙂

  3. Că nu ţi-a plăcut Tess, pot să înţeleg. Ţine de gust. Dar tu laşi să se înţeleagă faptul că romanul nu ar avea valoare artistică, ceea ce este cu totul fals. Cartea e foarte bună. Iar valoarea ei nu stă în acţiune, ci în profunzimea psihologică şi filozofică. Nici eu nu prea am înţeles-o pe Tess şi, mai ales, nu am aprobat-o, dar am întâlnit astfel de persoane, în parte adorabile, în parte contradictorii şi dificile, şi este meritul scriitorului că a reuşit să creeze, la un înalt nivel artistic, un personaj care să le reprezinte. O carte bună nu este neapărat aceea cu care rezonezi (deşi ne alegem lecturile şi după acest criteriu), ci aceea care atinge un înalt nivel artistic. Dar pentru aceasta trebuie să treci de la lectura ingenuă la una de adâncime, ceea ce nu e prea uşor. Deoarece trebuie să citeşti şi ceva critică literară pentru asta.
    Sper ca rândurile mele să nu te supere. Am vrut doar să apăr o carte de certă valoare.

  4. Peter, am recitit randurile despre acest roman si inca nu-mi dau seama daca ai dreptate sau nu cand spui ca las sa se inteleaga faptul ca romanul nu ar avea valoare artistica. Departe de mine acest gand.

    Cartea are o valoare incontestabila si nu regret ca am citit-o (desi am stat pe ganduri dupa terminarea ei), tocmai pentru ca am inteles lucruri despre un alt fel de scriitura decat cea pe care o abordez sau pe care prefer sa o citesc.

    Cum spuneam, mi s-a parut un roman potrivit pentru o perioada a vietii mai putin matura, asadar recunosc, am gasit putine profunzimi filosofice (sau poate ca nu sunt suficient de deschisa incat sa inteleg anumite lucruri, poate ca nu am ajuns la acest nivel).

    Intr-adevar, nu am rezonat cu aceasta carte, insa n-am afirmat nicio secunda ca ar fi una proasta, iar partea artistica a scriiturii am inteles-o si respectat-o cu fiecare rand si cuvant. Sustin in continuare ca nu este o scriitura pe placu-mi.

    Randurile mele reprezinta o parere, iar critica literara recunosc cu rusine ca mi-a devenit straina dupa terminarea liceului.

    Ma bucura faptul ca mi-ai scris si iti multumesc pentru rabdarea de a apara aceasta carte pe care, din suflet iti spun, nu am vrut sa o atac 🙂 Mai treci pe aici, te rog!

  5. Mie mi-a placut…poate pentru ca avem vreo 17 ani cand am citit-o. 😀
    In orice caz mi-a placut suficient de mult incat sa mai citesc ceva de Thomas Hardy, Departe de lumea dezlantuita.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s