Calatorind

In seara aceasta mi-am dat timp, asa cum tot fac in ultimele zile sau saptamani, si am citit bloguri. Am revenit la jurnalul meu si nici nu am simtit cand s-a facut doua si jumatate noaptea. Am citit pana in 2009. E ceva vreme. Si citind mi-am dat seama cat imi place sa-mi amintesc si cat ma bucur ca pot, pentru ca am scris. Si scrisul imi da si detalii, ma readuce in starile respective. Pot spune ca cele mai multe dintre vechile scrieri de aici sunt pozitive. Sau am sarit eu tacticos peste celelalte.

Si simt nevoia (cred ca mai degraba imi doresc) sa mai notez o… nu stiu cum sa o numesc, pentru ca nu este tocmai o etapa a vietii mele. Si nici o reintoarcere. Si acum, apucandu-ma sa scriu, ma intreb, ce este, oare? Nu e un inceput, n-as vrea sa cred nici ca e un sfarsit, nici o prelungire. E ceva cu viata mea. Nu stiu inca ce. Nu ma cunosc suficient de bine. Sau poate ca, intr-adevar, nu-mi cunosc radacinile.

Fumez, stau comod si ascult Romantic FM (care merge neintrerupt, la acelasi nivel sonor, de trei zile, maine o incepem pe a patra). Ce de paranteze. Am remarcat si recitind scriiturile mai vechi. Ce e, oare, cu parantezele multe?

As vrea sa spun ca revin la subiect insa nu stiu exact care ar fi acela. De fapt, aici nu pot scrie liber intotdeauna si reprim anumite idei. De multe ori scriu voalat, convinsa fiind ca stiu exact si voi sti mereu despre ce era vorba, apoi ma trezesc recitind si bagandu-ma singura in ceata.

Imi dau timp sa scriu despre aparent nimic dar ceva important, sa ma culc tarziu, sa ascult muzica si, poate, sa citesc. Mi-e incredibil de dor de o calatorie. Voi face ceva in aceasta privinta, cu sau fara companie. Of… masina. In noaptea aceasta imi vin multe ganduri in minte, relevate sau nu, le notez, poate candva imi vor trezi o amintire, un sentiment, un pic de inspiratie.

Cu gandul la un drum lung, va imbratiseaza o papusa intotdeauna calatoare, prin lume si prin viata