Nimicuri

N-am mai scris de ceva vreme in jurnal. Vorbeam cu cineva despre asta si imi spunea ca blog-ul ar fi de fapt ceva confesional. Asadar, atunci cand treci prin niste perioade mai putin roz si ai nevoie de ascultare, te adresezi jurnalului virtual.

Sa inteleg ca n-am mai scris pentru ca mi-a fost prea bine? Nu pot spune ca lucrurile merg ca unse in viata mea, as putea relationa lipsa mea online cu faptul ca am scris ultima data intr-o pasa proasta, peste care am vrut sa trec, si astfel, pe principiul “ceea ce nu mai vezi vei uita la un moment dat” am ocolit binisor paginile pe care in alte dati le frecventam si le simteam aproape.

De ce scriu astazi? Scriu pentru a-mi face reintrarea in lumea virtuala si pentru a ma convinge pe mine insami ca mi-e dor de scris, mi-e dor de nimicuri, de critici si de scris personal.

Am in minte zeci de revolte, carti citite si intamplari cu mare, dragoste si vara. Bine v-am regasit!