Tag Archives: vama veche

Pe plaja din Vama Veche, Rexona si eu

Ar trebui sa incep aceasta povestire cu “Sunt beauty editor si, recunosc, am o slabiciune pentru Rexona”. Nu stiu daca este tocmai etic sau potrivit, insa nu am fost dintotdeauna beauty editor, dar fan Rexona da! Incerc zeci de deodorante pe an (si nu exagerez, va rog sa ma credeti), insa ma intorc, inevitabil si de fiecare data, la prima dragoste, descoperita in adolescenta.

Desi testul suprem este vara, atunci cand corpul, in incercarea de a-si regla temperatura, transpira mai mult decat in celelalte anotimpuri, ceva mai reci, testul meu suprem este marea. In fiecare vara profit de faptul ca sunt bucuresteanca si, implicit, de norocul de a avea marea relativ aproape, si plec cat de des pot catre Vama Veche, Vama pe care tot in adolescenta am cunoscut-o si la care ma intorc an de an, multe week-enduri la rand.

Am reusit, in sfarsit, pentru prima data in acest an, sa ajung la mare si sa ma bucur de canicula, de soarele arzator si de apa linistita insa putin cam rece. Si, culmea, primul week-end la mare a coincis cu deadlineul dat de fetele care se ocupa de imaginea brandului in Romania, deadline care da start la scris despre experienta mea cu antiperspirantele care se reinventeaza an de an. Prefer deodorantele stick, asadar am ales pentru testat in valuri noul Aloe Vera Fresh 48h. L-am pus primul in beautycaseul ce avea sa se umple rapid cu produse cosmetice, am inchis trolerul micut si am pornit, dimineata devreme, dupa un dus rapid si aplicarea corecta si nu in exces a micutului cu frunze verzi, stilizate, de aloe pe ambalaj, catre aventura mea de 48 de ore la mare, cu supraveghere stricta si atenta a evolutiei noului Rexona.

Sa fiu 100% sincera? Asa ar trebui… Nu m-am indoit nicio clipa de feedback-ul pe care aveam sa-l ofer si nu m-am inselat, drept dovada stand randurile mele. Drumul catre mare a fost lin si insorit, fara aer conditionat in masina, insa, in acelasi timp, fara urma de transpiratie. Am ajuns in Vama, ne-am cazat la o doamna draguta, intr-o camera de tara, cu dus in curte, am aruncat bagajele, mi-am pus costumul de baie si am fugit catre plaja. De acum, miscare! Am ajuns pe plaja mai fericita decat va pot descrie, i-am zambit soarelui si am asteptat sa-mi fac curaj pentru a intra in apa linistita dar destul de rece.

Hmmm… acum ar fi momentul sa va povestesc putin despre gestul nu tocmai feminin, dar necesar, pe care l-am tot repetat din ora in ora. Trebuia sa stiu exact cum miroase pielea mea si care este evolutia parfumului fin pe care il purtam. Vara aceasta nu mai sunt asa de buna prietena cu parfumurile, asadar orice miros puternic ma indeparteaza. Rexona are un miros suav, fresh, usor impletit cu mireasma fina a pudrei de talc, perfect pentru vara in care am hotarat sa inlocuiesc orice parfum cu cel unic, singurul pe care am de gand sa il port, cel al deodorantului. Orele au trecut, am reusit sa ma conving sa intru in apa, am iesit, am stat in soarele arzator si, dupa ore si ore, protectia a ramas aceeasi – nici urma de transpiratie, mirosul persistand delicat, chiar dupa atingerea valurilor.

Prima zi de plaja s-a terminat tarziu, dupa apusul soarelui. Dus, Rexona din nou si… inapoi in aglomeratie, de data aceasta pentru dans si un alt fel de socializare. Cand spun ca am un stil activ, nu glumesc. Mi-e greu sa va descriu exact despre ce vorbesc, insa va rog sa ma credeti ca am nevoie de cea mai buna protectie din cate exista. Cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda, nu-i asa? Daca deodorantul nu te lasa la greu, nici increderea in sine nu o va face! Suna usor a cliseu, insa chiar asa este.

Dupa dans, plimbari intre Expirat si Stuf, stat langa foc, pe plaja, imbratisari cu oameni pe care nu i-am vazut de ceva vreme dar pe care i-am reintalnit in primul meu sfarsit de saptamana la mare, dupa toate acestea, la patru dimineata, usor obosita dar inca zambind, am decis sa las cerul instelat sa intampine rasaritul de soare sub privirile altor vamaioti mai rezistenti si m-am retras catre camera rustica. Am scos rochita neagra si fara urme albe din cauza deodorantului (mai este nevoie sa spun ca singurul lucru care trada purtarea ei erau firisoarele de nisip?), am intins-o pe patul de rezerva si am adormit zambind cu gandul la ziua urmatoare.

Duminica in Vama este unul dintre motivele pentru care, chiar daca esti convins ca nu se poate, incepi sa iubesti cea de-a saptea zi din saptamana. Pana seara m-am balacit, am inghetat pe saltea, in apa, am suferit de cald la soare, m-am ars putin (dar sa nu spuneti nimanui, va rog, ca nu am folosit un factor de protectie mai ridicat), am fost la masa, am pus haine curate peste pielea sarata si am ajuns in Bucuresti impecabila. Parul trada escapada mea, caci, daca te luai dupa prospetimea pielii, atat vizual cat si olfactiv, nu ai fi crezut nicio secunda ca ma intorceam dupa primul week-end agitat, la mare.

Am petrecut prima mare de pe 2011 alaturi de Rexona, si sigur toata vara va fi in aceeasi combinatie. De fapt… de multi ani tot petrecem veri si anotimp dupa anotimp impreuna. Doar ca sub alte forme: Rexona cu formule imbunatatite si inovative, eu ceva mai mare si mai cu capul pe umeri. Insa aceeasi fidela.

O papusica

Advertisements

1 Comment

Filed under Bucuresti

Pentru totdeaunaul meu, mereu, Iris


foto – musichall.ro

Gata cu minciunelele, de data aceasta chiar imi propun sa ma pun pe scris. Si daca nu o voi face zilnic (mi-e greu sa va mint chiar asa), o voi face cel putin atunci cand voi considera ca am sa va spun ceva voua, celor care imi sunteti aproape si voua, celor care, din greseala sau intamplator, ati intrat in jurnalul meu de Bucuresti.

Bucuresti, ah, pe vremea asta din ce in ce mai deprimant. Dar, sa trecem la lucruri frumoase, pentru ca de aceea ne-am adunat, nu-i asa? – Sa nu mai fiu negativista, sa gandesc pozitiv – e doar un exercitiu psihologic.

De ceva vreme ascult Rock FM (100,6). Numai Rock FM. Stiti deja ca dezvolt obsesii trecatoare. Sau nu. Si cum ascultam eu intr-una dintre zilele deprimante ale saptamanii Rock FM, mergand pe lungul drum catre munca (Pipera City), aud un anunt interesant – Iris urma sa aiba concert in Music Hall. Pe Titulescu. Ca sa vezi, chiar langa mine, in super-cartierul meu deteriorat de poduri care genereaza mizerie, mult noroi si, mai nou, este aducator de drogati. Va voi povesti si despre cartierul meu minunat, transformat in ruine (este relativ mica exagerarea) cat de curand.

Desi “o ard baba”, dupa cum imi spune unul dintre prietenii mei, mi-am luat inima in dinti si m-am prezentat, vineri seara, la Music Hall, dupa ce am cautat locatia care era vizavi de mine in tot cartierul. Penibil. Pana la urma am ajuns sa parcam… in spatele blocului meu, asta ca sa intelegeti cam cat de departe era sala de concerte. 35 de lei biletul.

Am intrat intr-o locatie draguta, cu super-potential, cu printuri cu Jim Morisson si The Doors, cu oameni diferiti dar care se adunasera pentru un scop comun – acela de a asculta Iris. De la pusti rockeri infocati, cu pletele zburand astfel incat sa faca loc in jurul lor pana la cei trecuti bine de prima tinerete, de la corporatisti de prima mana si pana la fete usor posh, toti asteptau Iris.

Si au intrat, au cantat, am aplaudat si am strigat, am fluierat tare si m-am simtit fericita. Desi ieri am avut companie, pot merge singura oricand la un concert al lor, asa cum am mers in Vama, atunci cand toata lumea dormea dupa o zi plina de soare si plaja. La Iris mergi doar pentru Iris. Nu ma intereseaza masa, tinuta, locatie, oameni sau ora, la Iris trebuie sa mergi pentru a asculta muzica.

A fost superb.

Iesirile noaptea ma obosesc groaznic de ceva vreme si am crezut ca este din cauza varstei. Prietenii mei se plang ca nu ma pot scoate din rutina mea si placerile simple, acelea de a face conversatie la cineva acasa ori de a iesi in locuri linistite, cu cat mai boeme cu atat mai bine, si la ore decente. Ei bine, nu am imbatranit. Rezist aproape la fel de bine ca in adolescenta, doar ca distractiile gen club, shopping obsesiv sau cafenele high heels nu sunt pe gustul meu. Iar distractiie mele se intampla din ce in ce mai rar in Bucuresti, din pacate.

Asadar, astept propuneri si pot demonstra ca nu este neaparat nevoie sa “o ard baba”.
Iris au cantat genial, ca de fiecare data. Ah, nu mai pot de dorul Vamii…

Va imbratisez,
O papusa mai papusa

Leave a comment

Filed under Bucuresti

Satul cel mai minunat

25 august 2010

Vama Veche. Oricat de rar as scrie in ultima vreme, nu putea trece o vara fara sa consemnez Vama Veche. Zambesc tamp in timp ce stau in fata la Stuf si scriu aceste randuri pe paginile unei reviste cu putin spatiu alb care sa-mi permita luxul. Este sfarsitul lui august, o zi de miercuri in care in mod normal as fi fost la redactie, eu, jurnalista care scrie din ce in ce mai rar personal, eu, jurnalista cu revistele care i-au taiat usor din elanul scriitoricesc.

Inchei o vara frumoasa cu un concediu la mare, la singura mare pe care o iubesc si care conteaza cu adevarat. Marea mea, si nu doar marea mea, ci marea din Vama.

Am iesit din apa, soarele arde. Abia asteptam sa stau la soare in orele interzise, fara factori de protectie si alte briz brizuri care sa ma indeparteze catusi de putin de satul cel mai minunat din lume. Ma aflu intr-o pana acuta de titluri, dar ce mai conteaza daca minunat poate fi cel mai – pentru mine este.

In continuare zambesc tamp, soarele ma arde, iar eu ma bucur ca se incheie inca o etapa a vietii mele – vara cea mai minunata, in cel mai minunat sat din lume, pe nisip, alaturi de cel mai frumos baiat din lume. Si se mai incheie o etapa a vietii mele – peste cateva zile tineretea in ani. Nu voi mai avea 25. Insa pana atunci…

Va scriu la 25 de ani, in cea mai minunata perioada a vietii mele. Tineretea.
Cu drag, o papusa arsa de soare

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Ei dragii babei…

Multe se intamplara de cand nu mai vorbiram…
S-o luam in ordine (sau pe cat pot la ora asta…)

A fost Noaptea Alba a Galeriilor. Vernisaj la Mircea Nicolae.
A fost Street Delivery. Fetele s-au descurcat de minune.
A fost o saptamana foarte plina, cu aparitii in presa online si cu 3 evenimente. Sa le iau unul cate unul sau sa trec peste tot ce inseamna munca si sa trec la partea cea mai placuta a saptamanii?

Sa trec! Vineri seara am iesit. Si am ajuns pana la urma in… Vama. Cu 3 oameni cu care am putut sa port niste conversatii jurnalism vs. PR asa cum imi plac cel mai mult mie, cu care am putut sa vorbesc lejer si rapid in acelasi timp, cu care am ras si alaturi de care m-am simtit excelent.

Tocmai cand ma lovise o melodie si ma gandeam “ce frumos ar fi acum sa fim la mare”… vine cineva cu ideea perfecta: “hai sa vedem rasaritul pe plaja”. Zis si facut.

Si inca ma ustura nasul, si inca miroase a mare…

2 Comments

Filed under Bucuresti, Eveniment, La plimbare, Targ, Vernisaj