Maraton de filme; pe lista: Hable con ella, The private lives of Pippa Lee, Coco avant Chanel

Deja stiti ca sunt usor ciudata la capitolul media si ca fac pauze ce par interminabile. Am fost in pauza de filme insa recuperez. Saptamana trecuta am fost dupa mult timp la cinema si am vazut “J. Edgar”. Slabut. (ce cliseu) Si asa a revenit cheful de a viziona, chiar cu un film plictisitor despre un homosexual ce a pus bazele FBI.


Sambata am mers la sigur si am ales un film al lui Almodóvar. “Hable con ella” (Vorbiti cu ea) are un scenariu usor bolnav, ca toate filmele spaniolului, de altfel. Coma profunda, destine care se unesc aparent intamplator, ciudati (in acceptiunea mea, bineinteles), dragoste cu mari obstacole si oarecum neimpartasita, un film greu pentru suflet dar care m-a tinut rece pe linia de plutire. Nu m-am implicat in “Hable con ella” ci am fost un privitor cuminte, care a reusit sa analizeze scenele si filmarile tipice Almodóvar. Nu cred ca este genul de film care-mi va juca feste imprietenindu-se cu subconstientul. Este pur si simplu un film bun si imi place ca inca mai am de vazut filme scrise si regizate de acelasi genial.


Aveam nevoie de o schimbare de registru si limba si am intrat in “The private lives of Pippa Lee”. Povestea nu m-a impresionat, mi-a placut in mod deosebit partea despre mama dependenta de amfetamine. Nicio surpriza, avand in vedere ca toata viata am fost fascinata de dependente de orice fel si in special de cea de droguri. M-am plictisit cu voiosie urmarind si abia asteptand sa se termine filmul scris si regizat de Rebecca Miller.


Trei filme intr-o zi este maximul meu, iar “Coco avant Chanel” este pe lista de mult timp, de cand am terminat de citit cartea cu acelasi nume. Cautand in arhiva blogului scrierea despre cartea lui Edmonde Charles-Roux nu-mi vine sa cred ca a trecut aproape un an de cand am terminat romanul prost tradus. Filmul cu Audrey Tautou m-as fi asteptat sa vorbeasca putin despre istoria brandului, nu doar despre doua povesti de dragoste dintre multe esuate traite de Gabrielle Chanel. No 5 nici nu a fost mentionat. Cum? Speram sa vad un film educativ, din care mi-as fi dorit sa invat mai multe sau macar sa revad, in imagini de data aceasta, parti importante din istoria modei si a lumii beauty-ului insa m-am ales cu admiratia fata de micuta frantuzoaica si un “sa mori tu ca s-a terminat” subtil cand a inceput genericul de final.

Week-end-ul acesta credeam ca va ninge. A fost o vreme ciudata, cu putin viscol si ploaie pe o ceata laptoasa, la fel de buna de stat in casa. Astazi nu am vreun chef anume de a scrie (cred ca se simte) insa vreau sa recuperez tacerea inhibatoare de inspiratie.

Va imbratiseaza,
O papusa care vede filme

Advertisements

Leave a comment

Filed under Bucuresti

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s