Pura si sublima fericire

Stiti cum lucrurile mici sunt printre cele care aduc acea stare de euforie care este, probabil, fericirea. Cand am ajuns in Pattaya am zambit cu gura pana la urechi la vederea oceanului. Fie ca e Marea Neagra sau o alta intindere mare de apa, aceasta (oricare ar fi ea) imi aduce pe buze zambetul dezvaluitor de multi dinti. Insa atunci cand am ajuns in camera de hotel si am iesit pe balcon, am simtit cum inima mea o ia razna, am inceput sa ma invart si sa calculez diferenta de fus orar – voiam sa stie macar mama si CMBP cat de fericita sunt.

Toata viata imi voi dori sa locuiesc undeva cu vedere la apa. Ei bine, din balconul destul de generos al camerei mele de hotel se vede intinderea albastra, inconjurata subtil de palmieri. Mi-ar placea tare mult sa pot scrie exact atunci cand vreau, mereu imi conturez in minte fraze din cauza carora adorm greu si pe care nu mai apuc sa le transcriu. Si mi-ar fi placut sa va fi scris atunci cand am scos scaunul-fotoliu pe balcon, cand mi-am proptit picioarele de balustrada si am privit minute in sir, cu zambetul pe buze, apa. Acum ploua, asadar va scriu din pat, la lumina calda a doua veioze cu abajururi mari. Si daca as fi scris din balcon in momentul in care am ajuns, v-as fi spus “sunt fericita”.

Din ce in ce mai rar apar starile de incredibila seninatate, si cand te gandesti ca, de fapt, nu este nevoie decat de o apa. Desi plaja era langa mine, mi-a fost destul de greu sa ma despart de privelistea de pe balcon pentru a atinge nisipul.

Am coborat zambind in continuare, m-am plimbat alaturi de echipa Rexona (1) pe faleza, incercand sa ne dam seama cum sa caracterizam locul in care tocmai ajunseseram, si ne-am intors in fata hotelului pentru a ocupa doua sezlonguri mititele si inghesuite, pe plaja ingusta si usor abrupta. 30 de bahi (3 lei)/sezlong. Desi, in general, primul lucru pe care il fac atunci cand ajung la mare este o baie, de data aceasta am intarziat putin momentul pentru ca incercam sa inteleg de ce nu este lume in apa, doar cativa copii ici-colo. M-am gandit ca, fiind ocean, este posibil ca apa sa fie rece. Ne-am instalat, am comandat o nuca de cocos alcoolizata cu Bacardi alb (150 bahi – 15 lei) si am testat. Apa calda. Din nou, zambet larg. In prima zi in Pattaya am facut baie, am stat la soarele din nori care arde in continuare, am citit la lumina perfecta si, seara, am mancat la hotel, afara, langa piscina. Pe voucherele noastre scria “seafood” in valoare de 50 de bahi – 5 lei. Cam putin, am gandit.

Cina mea a constat in creveti la gratar, orez si crab cu care m-am luptat pentru a dezvalui carnea alba, dulce. Nu-mi dau seama exact de ce au decis cei de la hotel sa puna si o valoare pe voucher, fiind autoservire nu contoriza nimeni nimic.

La doua mese departare de noi, un arian si o thailandeza luau cina fara sa-si vorbesca. Ea… as vrea sa nu fiu vulgara si sa o numesc dama de companie, insa mi-e teama ca le-as jigni pe curtezanele moderne. Cat de singur sa fii sa faci asta? Cat de trist? Au mancat in liniste (in mod sigur ea nu vorbea vreo alta limba in afara de cea nativa), la lumina lumanarilor, cu coveruri pe fundal cantate de un thailandez care nu stia ce canta, apoi s-au retras.

Dupa cina am iesit la plimbare in statiunea faimoasa pentru turismul sexual.

Am luat o pauza de scris si mi-am instalat scaunul-fotoliu in balcon desi inca picura fin. Abia a trecut de ora 18:00 si soarele a apus de cateva zeci de minute. Doar astfel imi dau seama ca nu este vara nici la ei. Sa stiti ca lipsa asta de internet nu este rea deloc. Reusesc sa ma concentrez si sa scriu, fara sa am alte distractii.

Spuneam ca dupa cine am luat statiunea la pas, fara a ne aventura prea departe – desi zona turistica, nici Pattaya nu pare un loc sigur, iar mirosul de mizerie si saracie se simte in continuare. Pe stradutele laturalnice, intunecate, vezi thailandezi dormind ori mancand pe jos supe din pungi de plastic, umflate din cauza mancarii calde, si orez alb alaturi.

Barurile cu multe fete si baieti-fete isi asteapta clientii, de la tineri veniti in grup pana la batrani libidinosi, pe care ii ciupesc de sfarcuri. Nu cred ca este sezon momentan, de aceea poti vedea multe fete in asteptarea unui companion de cursa scurta.

Acum va scriu de la restaurantul hotelului, stand, din nou pe marginea piscinei. Desi in aer liber, nu se fumeaza, asa ca scrierea mea nu poate fi completa. Pentru ca ma tot mut dintr-un loc in altul, schimband paragrafe si uitand sa ma concentrez, nu pot decat sa sper ca randurile imi ies si ca reusesc sa va duc, macar putin, in fascinanta lume asiatica, plina de contraste, contradictii, frumusete si deziluzie.

Cu drag, o papusa tot mai aproape de casa ei

Advertisements

1 Comment

Filed under In lume

One response to “Pura si sublima fericire

  1. Ramona

    maaaaaareeeeeeee si nisiiiiiiiiiiiiiiiip! ❤

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s