In vis

Ziua unu a fost de fapt ziua doi in unu. A fost una dintre cele mai lungi calatorii din viata mea. Si la propriu si la figurat. Imi amintesc vag ca era de fapt ieri si nu azi ziua in care am ajuns, pe o vreme mohorata, cu ploaie rece, in aeroportul Otopeni. Si a inceput. Bucuresti – Amsterdam, Amsterdam – Bangkok. Amsterdam – Bangkok a fost calatoria pana in cealalta parte a lumii, care a durat… nu stiu cat… sa fi fost 11 ore, 12… o calatorie prea lunga, in care am vazut “Limitless” cu DeNiro, in care am deranjat-o de nenumarate ori pe thailandeza de langa mine pentru a iesi din scaunul stramt si fara loc la picioare. M-am plimbat prin Boeingul 747 ca un soarece in cusca, m-am dezmortit cu exercitii pilates alaturi de mosi in halat, pe semi-intuneric. Cu ochii incercanati si aproape in lacrimi de oboseala am reusit sa adorm vreo ora catre dimineata, alaturi de echipa Rexona formata din 1.

M-am trezit cu gandul ca nu voi supravietui energetic primei zile in tara pe care atat de mult mi-am dorit sa o vad. Imediat ce am aterizat, am facut brutal cunostinta cu celalalt capat al lumii – numeroase anunturi imi spuneau ca ma paste pedeapsa cu moartea daca si daca si daca. Am stat putin, am citit cu oarecare atentie, m-am gandit ca am transportat un mar verde din Bucuresti si sper sa nu se sesizeze nimeni, si dupa un check-out cu cozi lungi, fara zambete din partea angajatilor aeroportului dar cu poze si scanari amenintatoare din priviri, am iesit pe poarta unde ne astepta (probabil de ceva vreme) thailandeza care ne este ghid.

In momentul in care am iesit din aeroport m-a lovit: o caldura cum n-am mai intalnit pana acum, extrem de umeda, care mi-a facut jeansii sa se lipeasca in mai putin de doua minute, cat a durat plimbarea de la poarta la masina care ne astepta. Mi-am dat atunci seama ca Thailanda este altceva decat am gandit vreodata. Drumul lung de la aeroport la hotel mi-a dezvaluit rapid saracia pe care nu ma asteptam sa o vad si infrastructura oarecum contrastanta. Spun oarecum pentru ca, desi Bangkok este un oras plin de poduri suspendate impresionante, acestea sunt la fel de gri si scorojite ca fatadele blocurilor din Pantelimon care n-au intrat inca in reabilitare termica.

Am ajuns la hotel ca prin vis, lipsa de somn ma facea sa nu mai inteleg deloc putina coerenta in limba engleza a ghidului nostru dragut. Am iesit din masina si m-a izbit din nou caldura umeda, acea caldura pe care n-am mai simti-o pana acum. Doar timp de cateva secunde, pana cand am intrat din nou in aerul conditionat cu miros specific… thailandez. Am iesit si ne-am “aventurat” la vreo 200 de metri de hotel pentru a schimba bani. Daca as fi functionat la parametrii normali, mi-ar fi fost frica. In visul in care ma plimbam… ma gandeam ca nu este un oras tocmai sigur dar am mers din inertie.

La iesirea din banca unde asteptau, cu bon de ordine, thailandezi in papuci, cu calcaie groase si murdare si parul tuns ciudat, visul m-a prins din nou, odata cu caldura si mirosurile puternice de pe strazi. Pentru prima data in viata mea, mi-a venit automat sa vomit si am grabit pasul catre hotel. Simteam brobonele reci pe frunte, din cauza caldurii combinate cu mirosul de carne si curry si din cauza oboselii care m-a dus in starea profunda de vis real.

Am mers la etajul 10 al hotelului, la piscina, am fumat trei tigari si am incercat sa ignor mirosul care se simtea pana sus. Am urcat in camera de hotel si am adormit timp de o ora si ceva – cina era programata pentru 19:30, iar noi trebuia sa plecam de la hotel la 18:30, din cauza traficului. Cand m-am trezit am stiut exact unde eram desi m-as fi asteptat sa fiu usor dezorientata. Ma simteam slabita din cauza oboselii si a faptului ca nu mancasem decat niste fructe cu acid ascobic toata ziua 2 in 1 (asa s-o scrie? ascobic? – tastez de pe un apple care nu ma ajuta nici macar cu deschiderea unui tab sau a unei pagini noi de internet pentru o reintalnire cu google).

Dupa somn viata a devenit ceva mai clara si orasul a prins contur printre fulgerele superbe si tunetele asurzitoare – sezonul ploios continua desi ar fi trebuit sa se fi terminat pana acum. Acest lucru se intampla din cauza incalzirii globale, dupa cum ne-a lamurit ghidul nostru, thailandeza de 31 de ani cu piele maslinie si ochi usor cazuti, ridicati prin conturul eyeliner-ului negru. “Voi aveti pielea mai fina” mi-a spus la o discutie pe care am putut s-o duc pana la capat, dupa cina care m-a pus pe picioare, vegetariana si acompaniata de un program artistic plin de sclipiri care mi-au luat ochii si care m-au facut sa-mi doresc multe dintre obiectele traditionale care compuneau portul fetelor, ale baietilor si ale baietilor-fete.

Nu stiu cum sa definesc Bangkok-ul, nu stiu daca este un oras al contrastelor sau daca-mi place, cert este ca tocmai in secunda in care va scriu mi-am dat seama de utilitatea unui pod pe care il privesc pe geam – a trecut un tren rapid. Si la fel de sigura sunt de faptul ca ma bucur enorm ca sunt aici, ca descopar, intr-adevar, lumea, ca sunt atat de departe si nu ma simt, ca seara mirosul de carne si curry este mai putin pregnant si ca am zambit mult: suntem in Thailanda, nu-mi vine sa cred. Ce oameni norocosi, noi, cei cu multi “13”, de la data in care am plecat din Bucuresti si pana la numarul zborului din Amsterdam catre Bangkok.

Ah, simt ca nu v-am impartasit nici macat unu la suta, as vrea sa vedeti tot, sa simtiti diferenta incredibila de cultura si civilizatie, sa deschideti narile si sa vi se lipeasca hainele de piele desi sunteti feriti in timp ce afara ploua.

Va imbratiseaza o papusa printre straini, din cealalta parte a lumii, dar atat de aproape de voi

Advertisements

7 Comments

Filed under In lume

7 responses to “In vis

  1. ramona

    yuhuuu! Oliva e in Thailaaaandaaaaaaa!
    am citit tot-tot-tot maslinica mea draga si ma bucur din toooooot sufletul meu ca esti tu acolo! simti cat de tare ma bucur?
    mi-e dor de tine tare, tare masli….

  2. oli, eu astept si restul de 95% din ce ai sa ne povestesti. inreg, fa poze, scrie o carte sau macar un serial/foileton pt rev.
    te pup!

  3. corina

    ..cel mai placut mod de a incepe dimineata! o cafea buna… o tigara..si blogul tau!
    sper sa nu se supere ramona..dar vreau sa o citez.. ma bucur din tot sufletul ca esti acolo..si sper sa te detasezi de tot ce este.. real..! ai grija de tine ..sa vii “imbibata” de cat mai mult din ce reprezinta Thailanda..sa ne povesteti!..
    te sarut..

  4. Si eu te pup Oli. Sa ai grija de tine si abia astept sa ne povestesti tot ce ai vazut. Te imbratisez!!!

  5. fete dragi, va multumesc pentru cuvintele minunate. ma gandesc la voi si imi pare rau ca nu apuc sa va raspund “ca la carte”, scrierile mele sunt “inregistrate” in word si postate pe papusica atunci cand prindem net.

    va scriu curand! sa-mi scrieti si voi!

  6. Love

    Ma faci sa imi doresc sa fiu acolo, cu tine, sa ne infricosam de oamenii dubiosi si sa ne plangem de de blugii lipiti de fese :). Sau de umezeala. Pup Olive si te astept cu povesti picante! 🙂

  7. Love, te rog sa ma crezi ca nu e zi sa nu va pomenesc si sa nu-mi doresc sa va fi avut alaturi de mine. Ah, blondo, trebuie ca sughiti des 🙂 Ma bucur mult de tot ca mi-ai scris!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s