Pentru totdeaunaul meu, mereu, Iris


foto – musichall.ro

Gata cu minciunelele, de data aceasta chiar imi propun sa ma pun pe scris. Si daca nu o voi face zilnic (mi-e greu sa va mint chiar asa), o voi face cel putin atunci cand voi considera ca am sa va spun ceva voua, celor care imi sunteti aproape si voua, celor care, din greseala sau intamplator, ati intrat in jurnalul meu de Bucuresti.

Bucuresti, ah, pe vremea asta din ce in ce mai deprimant. Dar, sa trecem la lucruri frumoase, pentru ca de aceea ne-am adunat, nu-i asa? – Sa nu mai fiu negativista, sa gandesc pozitiv – e doar un exercitiu psihologic.

De ceva vreme ascult Rock FM (100,6). Numai Rock FM. Stiti deja ca dezvolt obsesii trecatoare. Sau nu. Si cum ascultam eu intr-una dintre zilele deprimante ale saptamanii Rock FM, mergand pe lungul drum catre munca (Pipera City), aud un anunt interesant – Iris urma sa aiba concert in Music Hall. Pe Titulescu. Ca sa vezi, chiar langa mine, in super-cartierul meu deteriorat de poduri care genereaza mizerie, mult noroi si, mai nou, este aducator de drogati. Va voi povesti si despre cartierul meu minunat, transformat in ruine (este relativ mica exagerarea) cat de curand.

Desi “o ard baba”, dupa cum imi spune unul dintre prietenii mei, mi-am luat inima in dinti si m-am prezentat, vineri seara, la Music Hall, dupa ce am cautat locatia care era vizavi de mine in tot cartierul. Penibil. Pana la urma am ajuns sa parcam… in spatele blocului meu, asta ca sa intelegeti cam cat de departe era sala de concerte. 35 de lei biletul.

Am intrat intr-o locatie draguta, cu super-potential, cu printuri cu Jim Morisson si The Doors, cu oameni diferiti dar care se adunasera pentru un scop comun – acela de a asculta Iris. De la pusti rockeri infocati, cu pletele zburand astfel incat sa faca loc in jurul lor pana la cei trecuti bine de prima tinerete, de la corporatisti de prima mana si pana la fete usor posh, toti asteptau Iris.

Si au intrat, au cantat, am aplaudat si am strigat, am fluierat tare si m-am simtit fericita. Desi ieri am avut companie, pot merge singura oricand la un concert al lor, asa cum am mers in Vama, atunci cand toata lumea dormea dupa o zi plina de soare si plaja. La Iris mergi doar pentru Iris. Nu ma intereseaza masa, tinuta, locatie, oameni sau ora, la Iris trebuie sa mergi pentru a asculta muzica.

A fost superb.

Iesirile noaptea ma obosesc groaznic de ceva vreme si am crezut ca este din cauza varstei. Prietenii mei se plang ca nu ma pot scoate din rutina mea si placerile simple, acelea de a face conversatie la cineva acasa ori de a iesi in locuri linistite, cu cat mai boeme cu atat mai bine, si la ore decente. Ei bine, nu am imbatranit. Rezist aproape la fel de bine ca in adolescenta, doar ca distractiile gen club, shopping obsesiv sau cafenele high heels nu sunt pe gustul meu. Iar distractiie mele se intampla din ce in ce mai rar in Bucuresti, din pacate.

Asadar, astept propuneri si pot demonstra ca nu este neaparat nevoie sa “o ard baba”.
Iris au cantat genial, ca de fiecare data. Ah, nu mai pot de dorul Vamii…

Va imbratisez,
O papusa mai papusa

Advertisements

Leave a comment

Filed under Bucuresti

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s