Mananca, roaga-te, iubeste – de Elizabeth Gilbert

Imi doresc de ceva vreme sa scriu despre acest roman, insa niciodata nu-mi gasesc timp sau chef. Iata ca reusesc sa ma urnesc si sa pornesc la drum cu un nou post, despre o alta carte pe care am citit-o. Nu vreau sa transform jurnalul meu de Bucuresti intr-un blog cu “uite ce carte am mai citit si uite daca mi-a placut sau nu”, insa, din fericire, in ultima vreme m-am pus pe citit si simt nevoia sa impartasesc cu voi randurile peste care trec seara de seara.

M-am straduit mult timp sa termin “Eat, pray, love” si a fost o ambitie personala sa inchid aceasta carte complet citita, dar trebuie sa recunosc ca a fost o provocare sa o lecturez. Nu mi-a placut inca de la randul 1 insa laudele pe care le-am tot auzit m-au determinat sa ii acord o sansa. Si nu-mi pare rau. Nu-mi pare rau dintr-un singur motiv: mi-a dezvoltat (sau alimentat) o curiozitate pe care, dupa citirea unui material scris de Alina Baisan, in revista Elle, am reusit sa mi-o satisfac. Dar sa luam lucrurile pe rand.

Am inceput cartea candva, demult, fiind un cadou pe care l-am primit… anul trecut sa fi fost? Cum spuneam, nu m-a atras, insa am decis sa termin cel putin prima parte – Italia. Mi-a fost extrem de greu sa inghit in sec in timp ce lecturam descrieri de feluri impresionante de mancare, pe care in mod sigur imi doresc sa le gust, asadar seara, inainte de culcare, duceam o lupta apriga cu stomacul meu pentru a-l convinge ca este timpul pentru odihna si nu pentru pregatirea pentru cina. Am trecut paginuta cu paginuta, greu de tot, peste primul capitol al calatoriei lui Elizabeth Gilbert si am ajuns fericita la partea a doua.

India. Da. Aici da. M-am oprit asupra fiecarui cuvant si aproape ca am simtit starile si atmosfera din ashram. India. Yoga. Imi doresc de ceva vreme ceva, un hobby, un sport, ceva, care sa ma ajute sa ma relaxez. Nu stiu cum reusesc sa-mi induc stari proaste, sa le alimentez si sa le dezvolt cat se poate de mult. Oricati prieteni as avea, oricate lucruri bune ar fi in viata mea, reusesc sa le vad si sa ma concentrez doar asupra celor rele. Asadar, am nevoie de ceva. Si am citit, am devorat cea de-a doua parte a cartii, si asta dintr-un singur motiv: era despre yoga. Nu stiu nimic despre acest concept, stiu doar din auzite si din citit chestioare ca ar trebui sa fie… cel putin misto. Am terminat cel de-al doilea pas al calatoriei lui Liz si am trecut usor indoita (desi dupa un capitol citit cu mare interes) la partea a treia.

Indonezia, respectiv Bali. Cei care ma citesc stiu deja – cultura mea generala nu este tocmai una dezvoltata (poate ca nu ar trebui sa spun acest lucru, insa de ce sa incercam sa le stim pe toate? – “o diva, daca are cateva lacune in unele domenii nu se straduieste sa si le umple” citat din Tabu, numarul de decembrie-ianuare 2010, articolul “O Diva in Decembrie”, semnat de Dorotheea Petre, pe care poate voi avea odata rabdare sa-l transcriu integral). Asadar, cultura generala nu este punctul meu forte, cu atat mai putin geografia. Recunosc cu prea putina rusine – fata de cata ar trebui – ca habar n-aveam ca Bali este in Indonezia. Indonezia a fost un capitol pe care pur si simplu trebuia sa-l termin, pentru ca era ultimul.

Am terminat cartea usor siropoasa, cu ceva realism american, ce include naivitatea tipica acestei natii, rasufland usurata ca… am terminat-o. Este un roman care in mod sigur nu mi-a placut dar care a ajutat la schimbarea vietii mele. Poate ca suna dramatic, insa aceasta carte m-a convins (oricat de ieftin ar suna) ca trebuie sa vad ce inseamna yoga. As fi fost tentata sa scriu ca “m-a convins ca trebuie sa vad ce inseamna yoga cu adevarat”, insa este prea mult din partea unui om prea mic si neexperimentat, care cu siguranta nu are cum sa afle “cu adevarat” ce inseamna yoga, cel putin nu prea curand.

Nu stiu ce anume nu mi-a placut – faptul ca la inceput seamna cu o carte de bucate, scriitura, naivitatea ori happy-end-ul, cert este ca nu m-am identificat nici macar o secunda cu autoarea. Dar pot spune un lucru: multumesc. Ii multumesc Sabinei pentru ca mi-a daruit-o si autoarei pentru ca m-a facut curioasa.

O papusa care experimenteaza

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s