Diva (nu, nu cea din mine)

diva

Reclama la tv: “Diva, prima revista saptamanala glossy”. Glossy. Glossy. Gloooooooooosyyyyyyyyyy. De data asta ma simt vizata si documentata. Si ar trebui sa aduc aici si documentarea mea, facuta pentru lucrarea de diploma ce a avut in prim-plan revistele glossy. 111 pagini despre glossy.

Poate candva voi publica si o parte din acea lucrare de 10 de care sunt atat de mandra. Da, am luat 10 dupa o munca de 6 luni in care am citit, m-am documentat de-adevaratelea, am mers pe la redactii, am stat de vorba cu profesionisti, si sunt mandra de 10le meu obtinut prin munca. V-am spus ca am luat 10? A, da scuze, uitasem. Am luat 10 pentru lucrarea mea despre presa glossy din Romania.

Ma intreb daca cei care au pus bazele revistei Diva au facut macar… 3 luni de documentare. Sau macar una. Daca stiu ei ce inseamna glossy. Daca ii intereseaza macar. Ei bine, poate ca nu stiu si nici macar nu-i intereseaza sau poate ca din contra, stiu foarte bine si a fost (si este) o campanie foarte inteligenta (cu permisiunea dumneavoastra dragii mei, ma indoiesc). O campanie inteligenta presupune determinarea oamenilor sa cumpere. Am mai spus-o, sunt un client dificil insa abia asteptam sa cumpar Diva.

Benzinarie. Noaptea. Diva. Divaaaaaaaa!!! 3 lei. Cumparat. Masina. Rasfoit repede si cu mari asteptari. 2 minute mai tarziu. Dezamagire. Prima revista saptamanala glossy din Romania este de fapt… inca o revista glossy saptamanala, cu tenta paparazzi.

Nu stau sa analizez nici redactia, nu ma intereseaza nici macar de cine apartine (trustul), insa ma intereseaza faptul ca am fost pacalita. Eu si multi altii sau mai precis multe altele, pentru ca, asa cum deja ne-am dat seama si studiile o arata, femeile sunt cele mai mari consumatoare de presa glossy.

De data asta, daca alte gunoaie reviste paparazzi sunt adresate in egala masura publicului masculin si celui feminin, Diva este o revista glossy cu tenta paparazzi special pentru femei. Vai, multumesc.

De cand scriu “public” si trebuie sa precizez ca nu-mi place, si cu atat mai putin prietenilor mei apropiati care-mi cunosc stilul, incerc sa ma abtin de la a critica. De data asta m-am simtit pacalita de o campanie, de un slogan despre care, dupa cum v-am spus, nu stiu daca este pus la intamplare sau intr-adevar bine gandit. Poate ma ajuta Gadjodillo sa ma dumiresc.

Am o politica a firmei (firma = portofelul meu) – nu cumpar gunoaie. Cand spun gunoi includ multe publicatii, nume pe care nu le voi preciza pentru ca cine este pe aceeasi lungime de unda cu mine stie foarte bine despre ce vorbesc. Gunoaiele imi fac insa de multe ori cu ochiul (doar din punct de vedere profesional… daca am o profesie) si sunt achizitionate de multe dintre prietenele mele. Asta din pacate sau din fericire. Din pacate pentru ca regret ca nu toata lumea a terminat Jurnalismul pentru a nu mai fi atat de naiva, si din fericire pentru ca ajung si in mainile si ochii mei fara a fi nevoita sa le platesc. Si daca stau bine sa ma gandesc, chiar daca nu le-ar cumpara ele (prietenele), tentatia tot nu ar fi atat de mare incat sa apelez la “firma”.

Bun. M-am lamurit. Diva = inca o revista pe care nu voi (mai) da niciodata banii. Si la mai multe!

Advertisements

Leave a comment

Filed under Bucuresti, Dependenta media, Romania de azi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s